Regizorul Andrei Şerban, aflat la New York, i s-a adresat ministrului Culturii, Natalia Intotero, în scandalul iscat de spectacolul „Proorocul Ilie” de la Teatrul Naţional din Bucureşti, subliniind pericolul în care ne aflăm, provocând „tulburări extreme şi extremiste”. Artistul solicită ca ministrul să apere „libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”, aşa cum este consfinţită în Constituţie. „E un moment foarte periculos în care trebuie să ne trezim la realitatea că foarte uşor se alunecă înspre o nouă formă de dictatură”, este poziţia lui Andrei Şerban.
Considerându-l „o ofensă adusă Ortodoxiei”, „total degradant”, la o lună de la premiera spectacolului, în spaţiul public, unii au îndemnat la protest propunând „creştinilor care sunt de acord să meargă acolo şi să întrerupă paşnic spectacolul. Se poate protesta în faţa TNB chiar pentru a scoate piesa de tot”.
Andrei Şerban a scris: „Ecourile reacţiilor la spectacolul cu piesa ‘Proorocul Ilie’ au provocat tulburări extreme şi extremiste, ajungând până la New York, unde locuiesc. Nu pot comenta spectacolul de la Naţional, pentru că e total incorect să-ţi dai cu părerea despre teatru pe baza unor clipuri video sau din auzite, fără să fi fost în sală. Am aflat că cei mai mulţi comentatori revoltaţi exact asta fac. Sunt mirat de scandalul iscat în primul rând din acest motiv, şi apoi pentru că în 2010 aceeaşi piesă a fost montată la Sfântu Gheorghe şi atunci spectacolul a decurs normal şi paşnic, nimeni nu a protestat. De ce acum?! Să fi avut loc o schimbare atât de radicală de atitudine în societate? Sau manipularea şi dezinformarea au invadat până şi spaţiul artistic? Să creezi tulburări care pot fi speculate politic e foarte la modă azi!”.
El avertizează: „Dacă nu apărăm cu toţii libertatea câştigată cu sacrificiul ultim al tinerilor din decembrie 1989, unde vom ajunge? La arderea cărţilor, ca pe timpul naziştilor?! La interzicerea filmelor şi a spectacolelor, din ordinul unui nou Stalin?! E un moment foarte periculos în care trebuie să ne trezim la realitatea că foarte uşor se alunecă înspre o nouă formă de dictatură. Şi poate începe aparent simplu, prin impunerea cenzurii doar de către ‘spectatori revoltaţi’, care cer oprirea unui spectacol – un parfum de foarte tristă amintire a ‘mâniei proletare’ invocate în deciziile obsedantului deceniu comunist. Fiecare e liber să aleagă, nimeni nu are dreptul să impună. Nu din întâmplare teatrul s-a născut în Grecia antică, în acelaşi timp cu democraţia”.
„Singura cenzură justificată e cea pe care calitatea proastă a unui spectacol o creează natural – dacă nimeni nu e interesat de el, biletele nu se vând şi dispare de la sine”, este de părere Andrei Şerban.
Creatorul a subliniat şi „contribuţia esenţială” a directorului interimar George Călin la Teatrul Naţional.
„El a dovedit că este un manager de excepţie, care a condus în ultimii ani TNB cu curaj pentru a ridica ştacheta calităţii artistice la un nivel înalt, propunând un program pe teme variate de interes public. Dacă privim doar ultimele trei premiere din stagiunea curentă, radical diferite ca subiecte şi limbaj teatral, vedem nu doar entuziasmul cu care au fost primite de public (la unele spectacole biletele se epuizează în mai puţin de o oră) dar şi faptul că au suscitat dezateri vii şi interesante – atunci când comentariile erau de bună credinţă şi se menţineau în limitele civilităţii şi decenţei. Deschis şi entuziast, respectat de actori şi de corpul administrativ, George Călin trebuie lăsat să-şi continue activitatea atâta timp cât interimatul este modul preferat de minister. Îndepartarea lui de la conducerea TNB nu va fi bine primită de cea mai mare parte a colectivului într-un moment când e nevoie să mergem înainte, nu să ne întoarcem la metehnele dictatoriale ale cenzurii de tip comunist”.
Îndemnul său a fost: „Să nu ne lăsăm induşi în eroare de calcule politicianiste şi să fim co-autori mai mult sau mai puţin pasivi la instaurarea unei noi dictaturi! Dacă vom ajunge să ne dăm seama când e deja prea târziu, la ce bun?!
Dacă nu ne trezim acum, riscurile vor fi imense”.
Mesajul lui Andrei Şerban vine după reacţia UNITER care consideră că „toată avalanşa de remarci răuvoitoare despre acest spectacol riscă să se transforme într-un atac la cultură pe cât de nefondat, pe atât, de injust şi de periculos”, şi după ce regizorul spectacolului Botond Nagy a fost ameninţat şi a făcut plângere penală.
Senatul UNITER, despre „linşajul mediatic” din jurul spectacolului „Proorocul Ilie”: „Obstrucţionarea libertăţii de exprimare a unor artişti şi denigrarea creaţiei acestora ni se par inacceptabile într-o societate liberă”
Senatul Uniunii Teatrale din România (UNITER), organizaţie de creatori, neguvernamentală, non profit şi apolitică, trage un semnal de alarmă în legătură cu linşajul mediatic care s-a dezlănţuit în jurul spectacolului „Proorocul Ilie”, producţie a Teatrului Naţional Bucureşti. „Considerăm că toată avalanşa de remarci răuvoitoare despre acest spectacol riscă să se transforme într-un atac la cultură pe cât de nefondat, pe atât, de injust şi de periculos”, se arată într-un comunicat semnat de Dragoş Buhagiar, preşedinte.
Conform acestuia, „decuparea din spectacol a unei secvenţe de 35 de secunde şi transformarea acesteia în ştire de senzaţie, fără o contextualizare pertinentă a mizei de adâncime a montării în întregul ei, ne aduce aminte de practici totalitare de cenzură şi de subminarea libertăţii de creaţie, instrumente dureroase de represiune ale dictaturii ceauşiste”.
Potrivit UNITER, „încercarea, fie ea deliberată sau nu, de obstrucţionare a libertăţii de exprimare a unor artişti, de denigrare a creaţiei acestora, ajungându-se până la ieşiri violente putând periclita integritatea lor fizică, şi, cu atât mai mult, deturnarea sensurilor unui act artistic ni se par inacceptabile într-o societate liberă. Rolul teatrului, ca formă de exprimare artistică şi educaţie culturală, ca apărător al democraţiei şi drepturilor omului, a fost şi este să pună conducătorilor şi omenirii oglinda în faţă”.
UNITER promovează valorile fundamentale ale democraţiei, incluzând liberul acces la credinţă şi religie.
„Imixtiunea într-o creaţie artistică poate reprezenta un precedent deosebit de periculos, cu accente şi consecinţe societale dintre cele mai nefaste. Dreptul de a gândi liber şi de a crea sunt fundamentale pentru progresul cultural. De aceea, îndemnăm comunitatea noastră şi societatea civilă la raţiune, pentru apărarea dreptului la liberă exprimare. Teatrul a fost şi va fi un loc de dezbateri care ne dau forţă şi claritate, ne ghidează şi ne eliberează de traume moştenite. Să-l păstrăm astfel!”, se arată în mesajul Uniunii.
Actorul Richard Bovnoczki, cel care îl intepretează pe Proorocul Ilie în spectacolul care a stârnit controverse de la Teatrul Naţional, aduce câteva lămuriri într-o postare pe Facebook celor vor să înţeleagă, spunând că montarea „nu jigneşte şi nu batjocoreşte nimic din ceea ce este sacru”. În ceea ce priveşte reacţia Bisericii Ortodoxe, actorul crede că „ar fi fost important ca aceasta să se bazeze pe o cunoaştere directă a conţinutului artistic, nu pe fragmente scoase din context”.
„Cel sau cei care s-au ocupat de acest atac fals şi nefondat, care au aruncat aceasta acuză urâtă spectacolului „Proorocul Ilie”, în regia lui Botond Nagy, de la TNB, îşi poartă păcatul din multe puncte de vedere. Nu le înşir pentru ca nu e treba mea să mă ocup de aşa ceva şi nu asta mă interesează în această postare”, precizează el.
„Spectacolul e construit cu sensibilitate şi respect faţă de complexitatea condiţiei umane”, spune artistul. „Nu are cum să fie blasfemie un spectacol în care personajele se autodenunţă că au greşit şi se îngrozesc că vor ajunge în iad. În care personajele sunt preocupate să-şi găsească sensul existenţei. În care singurătatea şi disperarea singurătăţii împing personajele la decizii demente şi pe urmă la păreri de rău. De exemplu: personajul beţivului plânge din cauza patimii sale şi căindu-se strigă: Nu vreau în iad, Părinte ceresc! Altul naşte idea salvatoare, de a-l sacrifica prin crucificare pe falsul prooroc Ilie pentru a mântuii omenirea. Un altul îl contrazice şi îl avertizează ca vor ajunge la închisoare. Este un spectacol în care până şi pericolul ignoranţei care transpare mai ales din conturarea acestei idei a crucificării este exprimată prin naivitate. Naivitate care le acordă personajelor o notă de duioşie”.
În legătură cu imaginea femeii pe cruce, cea mai criticată secvenţă în spaţiul public, Bovnoczki scrie: „Este imaginea impertinenţei şi a prostiei, a pierderii reperelor spirituale. Spectacolul este şi unul vizual”.
„Dacă toţi cei care au blamat şi s-au alăturat aruncării cu piatra ar fi avut decenţa să se intereseze sau să se pronunţe după ce au văzut spectacolul, ar fi avut ocazia să vadă că acea femeie de pe cruce, mai târziu în spectacol, are forma cea mai autentică de pocăinţă. Îşi ia crucea şi plângând strigă disperată: ‘Iisuse! Iisuse al meu! Dumnezeu şi Om! Cumplita moarte pe cruce pe Tine te aşteaptă! Iisuse! Iisuse sfânt! Iisuse îndura-te de noi mai presus de cei săraci fără măsură. De noi păcătoşii te îndură. Iisuse! Iisuse al meu!’. De fiecare dată când vedeam această scenă, şi la repetiţii, şi în spectacol îmi dădea fiori. Iubesc acel moment, la fel cum iubesc multe momente ale spectacolului, printre care şi disperarea personajului Iuda. Accentul se pune pe pocăinţă în acest spectacol şi din acest motiv, întâmplător, se şi potriveşte cu timpul postului prin care trecem”.
Ministrul Culturii, Natalia Intotero, a numit controversa „un nefericit incident”.
„Cred cu tărie că rolul Ministerului este acela de a proteja cultura. Sper ca îngrijorările exprimate să se transforme într-o bună înţelegere a întregului fenomen creat pe acuze nefondate”, a spus actorul Richard Bovnoczki.
Regizorul spectacolului, Botond Nagy, a fost ţinta unor ameninţări extrem de grave la adresa integrităţii sale fizice şi psihice, precum şi insulte şi incitări la ură, motivate de originea sa etnică maghiară pe platformele de socializare. Prin urmare, acesta a anunţat că a depus plângere penală împotriva a 14 persoane şi petiţie către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării pentru constatarea şi sancţionarea contravenţională a faptelor de discriminare.
Considerându-l „o ofensă adusă Ortodoxiei”, „total degradant”, la o lună de la premiera spectacolului, în spaţiul public, unii au îndemnat la protest propunând „creştinilor care sunt de acord să meargă acolo (eu probabil mă voi duce) şi să întrerupă paşnic spectacolul. Se poate protesta în faţa TNB chiar pentru a scoate piesa de tot”.
„Respectarea simbolurilor creştine constituie un act deopotrivă spiritual şi cultural important şi necesar într-o lume tot mai secularizată şi înclinată spre o interpretare lipsită de discernământ a vieţii spirituale. Prin urmare, luăm act cu mâhnire de utilizarea defăimătoare a simbolurilor religioase creştine în timpul interpretării piesei de teatru „Proorocul Ilie” şi sperăm ca, pe viitor, manifestările culturale să continue să respecte dimensiunea sacră a acestora, fără a prejudicia în vreun fel valoarea lor spirituală”, a transmis Patriarhia Română.
„Proorocul Ilie”, de Tadeusz Słobodzianek, se bazează pe informaţiile publicate de Włodzimierz Pawluczuk, sociolog şi cercetător în domeniul religiei, care a descris fenomenul profetului Ilya în studiul său din 1974 centrat pe figura lui Eliasz Klimowicz, un bărbat excentric, care a trăit în regiunea poloneză de nord-est Białystok, în anii ’30 – ’40. Un reportaj despre sfârşitul lumii; povestea unui grup de oameni care s-au desprins de biserica ortodoxă grecească şi au încercat să-şi construiască propria lume într-un mic sat părăsit de Dumnezeu.
Nerecomandată tinerilor sub 18 ani – din motive cunoscute (limbaj licenţios şi scene cu conotaţie sexuală), piesa lui Tadeusz Słobodzianek în lectura scenică semnată de unul dintre cei mai incitanţi regizori ai tinerei generaţii din România vine într-un moment de adâncă criză spirituală şi morală cu care se confruntă societăţile contemporane.
În distribuţie sunt: Richard Bovnoczki, Aylin Cadîr, Florentina Ţilea, Silviu Mircescu, Emilian Mârnea, Răzvan Oprea, Ofelia Popii, Florin Călbăjos, Lari Giorgescu, Vitalie Bichir, Mihai Calotă, cărora li s-au alăturat foarte tinerii Leonard Chionac, Oana Laura Gabriela, Teo Dincă.
