De ce să vezi o altă ecranizare a unui roman celebru (Ben-Hur, scris de fostul general unionist Lew Wallace)? Capodopera regizată de William Wyler reda călătoria spirituală a prinţului Judah Ben-Hur, în interpretarea de excepție a lui Charlton Heston, iar filmul din 1959 a rămas până azi singura producție a Hollywood-ului prezentă pe lista Vaticanului cu filme religioase.
Remake-ul care a debutat week-end-ul trecut în cinematografe s-a turnat în studiourile Cinecittà, regia fiind încredințată de MGM rusului Timur Bekmambetov, cunoscut pentru efectele speciale din filmele de acțiune Day Watch sau Wanted. După mai bine de o jumătate de secol, MGM apreciază că e momentul ca povestea să fie rescrisă, pentru o altă generație de public. Povestea rezistă unei noi interpretări, iar acesta ar fi motivul pentru care merită să vedeți filmul cu familia, el rulând în Cluj la cinema Victoria și la multiplexuri, unde îl puteți viziona în 3D, iar de sâmbătă, și la Cinema Florin Piersic.
La fel ca și în ultimul episod din franciza Star Wars – The Force Awakens, întâlnim actori vechi și noi în distribuție, ca o predare de ștafetă. Sunt curios dacă și Morgan Freeman a fost plătit pentru rolul magului din Ben-Hur la fel de bine ca Harrison Ford în Star Wars. Fără a se ridica la ambițiile predecesorului, remake-ul este un film cu pretenții în genul său, (sword & sandal, asemeni Gladiatorului), cu elemente împrumutate din genul young-adult, iar călătoria spirituală este înlocuită de cea a maturizării, tinerii răzbunători devenind adulți iubitori.
Interesant stilul de filmare (ca de pe umăr, introdus în franciza Jason Bourne) fără să deranjeze decât puțin, la debut, până deprinzi sporul de dinamică și realism adus de mișcările camerei. La fel și discursul degajat, din care am reținut exprimarea contemporană: nu te aștepți să aud cuvântul sport – poate spectacol, competiție – dar el vine, culmea, din latinescul deportare, care însemna a ieși afară pe poartă, în afara zidurilor, pentru activități… sportive. Tot în acest termen își au originea provensalul deportar, ca și franțuzescul despoter (dvertisment, distracție), de la care derivă, în limba lui Shakespeare, termenul disport.
O experiență vizuală pe care o recomandăm tinerilor cinefili, pentru că lor li se adresează remake-ul. Una pentru care merită să-i duceți în sala de cinema: cei 2 euro plătiți per bilet ar putea atenua pierderile producătorilor, care au investit 100 milioane USD, recuperând abia 10% din sumă în week-end-ul de debut.
Text de Marius Oliviu,
colaborator clujulcultural.ro
