Filmul „Arsenie. Viața de apoi”, regizat de cineastul Alexandru Solomon, i-a înfuriat nu doar pe capii Arhiepiscopiei Sibiului, care au cerut interzicerea lui la Astra Film Festival. Apoi purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Ortodoxe, Alexandru Bănescu a scris un text în care explică că nu se pune problema interzicerii. La fel a anunțat și Astra Film Festival.
Dar iată că o nouă polemică se încinge, de data asta între regizori, odată cu scrisoarea deschisă a regizorului veteran, 85 ani, Nicolae Mărgineanu, către Alexandru Solomon, cel care a făcut ”„Arsenie. Viața de apoi”.
Mărgineanu e un vechi regizor, cu vederi profund creștine, conservatoare și anticomuniste. Tatăl său, pe care-l chema tot Nicolae Mărgineanu și era profesor universitar, specialist în psihologie, a pătimit 16 ani în închisorile comuniste, între 1948 și 1964.
Actualul regizor și scenarist este căsătorit din 1976 cu actrița Maria Ploae și au împreună trei copii, al patrulea fiind din prima căsnicie a cineastului. Unul dintre ei, Petru Mărgineanu, este compozitor, iar fiica Ana Mărgineanu este regizor de teatru.
În plin regim comunist, Nicolae Mărgineanu a regizat câteva bijuterii cinematografice: „Un om în loden” (1979), „Ștefan Luchian” (1981), „Întoarcerea din iad” (1983), „Pădureanca” (1987), „Flăcări pe comori” (1987).
După prăbușirea regimului comunist, s-a dedicat filmului istoric: „Undeva în Est” (1991, cu Călin Nemeș în rol principal), „Privește înainte cu mânie” (1993), „Binecuvântată fii, închisoare” (2002), Cardinalul (2020).
Mărgineanu îl acuză de blasfemie pe Solomon.
Iată scrisoarea deschisă:
„Am lucrat împreună, în 1993, la filmul «Privește înainte cu mânie», la care ai semnat imaginea. În 2001, ca producător, te-am ajutat să realizezi docu-drama «Omul cu o mie de ochi», despre reputatul fotograf Iosif Berman. Ţi-am urmărit apoi filmele și te-am felicitat pentru «Război pe calea undelor», despre Radio Europa Liberă.
Am văzut de curând filmul «Arsenie. Viața de apoi» și am fost profund decepționat. Nu vorbesc despre calitățile tale ca regizor, ci de atitudinea ta blasfematoare faţă de Părintele Arsenie Boca, faţă de credincioșii lui și faţă de Biserica Ortodoxă Română.
Am pe birou fotografia Părintelui Arsenie, o am în mașină și o port în suflet. Fac parte dintre cei mulți pe care tu, în filmul tău, îi consideri neevoluați. Mă simt adânc jignit de acest film. Părintele Arsenie Boca este una din cele mai luminoase personalități ale românilor și nu trebuie să fie tratat astfel. Niciun om nu trebuie tratat astfel.
De unde vine aversiunea ta, dorința ta de batjocură față de un sfânt respectat și iubit de o mulțime mare de credincioși și față de Biserica Ortodoxă Română?
Ai fost nedreptățit în România? Nu ai avut condiții să studiezi, să lucrezi ceea ce ai vrut? Ţi-au făcut românii vreun rău?
Am aflat că ai mers timp de trei ani în pelerinaje pe urmele Părintelui. Numai cu Fundația «Părintele Arsenie Boca» ai mers în 6 pelerinaje cu pelerini adevaraţi. Ai încercat să-i provoci, dar nu ai reușit decât să le strici dispoziția evlavioasă. Ai dorit să descoperi ceva compromițător sau provocator la adresa Părintelui Arsenie şi nu ai reușit să găsești nimic care să folosească intenției tale.
Şi atunci ce ai făcut? Ai apelat la câteva agenții de casting ca să alegi figuranți care să interpreteze grupul tău de «pelerini», cu care să faci propriul tău «pelerinaj». Ce ușor e să manipulezi figuranții plătiți de tine, care fac ceea ce le ceri tu! E ușor să le iei interviuri și să-i lași să spună ce le trece prin minte despre Părintele Arsenie, pentru ca apoi să alegi cu grijă ce vei selecta în film.
Însoțit de mașina cu costume, i-ai costumat în călugări, în maici, le-ai pus măști de lupi sau de oi, ca să pară din comuna primitivă, ba chiar pe unul dintre ei l-ai costumat în Părintele Arsenie Boca, pentru a-l ridiculiza pe sfânt. Alegerea citatelor din dosarele Securității despre Părinte și punerea lor în discuție cu acești bieți figuranți, nepregătiți pentru un asemenea dialog, fragmentele din emisiuni TV amatoare de senzațional, interviurile cu figuranții, în care le oferi șansa să-l defăimeze pe Părintele Arsenie – toate acestea construiesc o minciună prezentată cu nerușinare ca adevăr.
Prezinți acești figuranți ca și cum ar fi pelerini adevărați și îi excluzi din film pe adevarații pelerini! Prezența acestor falși credincioși este o minciună şi o blasfemie la adresa românilor.
S-au scris în ultimii ani câteva cărţi memorabile despre Părintele Arsenie Boca, despre darurile sale duhovniceşti, despre caracterul lui neclintit și rezistența sa exemplară în perioada prigoanei comuniste, despre prezența sa în dosarele Securității, cărți foarte bine documentate, care au făcut lumină asupra vieţii Parintelui.
Oare nu ar fi trebuit să te documentezi înainte de a te apuca de un astfel de film? Le desconsideri pe toate și arunci cu gunoi în semenii tăi fără să ai un motiv întemeiat. Întregul film este o blasfemie pentru orice creştin. Un sfânt rămâne însă un sfânt, oricâte lături ar arunca vreun răuvoitor.
Să împroşti cu noroi e uşor. Mai greu e SĂ FII OM!
Nicolae Mărgineanu, regizor”
Alexandru Solomon
Este fiul lui Petre Solomon (scriitor și traducător) și al lui Yvonne Hasan (pictoriță, profesoară, istoric de artă), ambii de origine evreiască. Este căsătorit cu producătoarea de film Ada Solomon.
Absolvent al IATC, secția Imagine film, în 1993, Alexandru Solomon a regizat documentare și a fost director de imagine pentru filme de ficțiune, colaborând cu regizori precum Nicolae Mărgineanu, Sinișa Dragin, Andrei Blaier, Titus Munteanu și Marius Barna.
A fost cameraman la filmele: Patul conjugal (1993) și Stare de fapt (1995), director de imagine la Privește înainte cu mânie (1993) și Crucea de piatră (1994).
Mult mai bogată e lista filmelor la care a lucrat ca regizor. Printre acestea: „Tusea și junghiul” (1992) – asistent de regie, „Strigăt în timpan” (1993), „Via Regis” (1996), „Cronica de la Zürich” (1996), „Paznic de cetate” (1997), „Viață de câine” (1998), „Omul cu o mie de ochi” (2001), „Franzela exilului” (2002), „Marele jaf comunist” (2004), „Război pe calea undelor” (2007), „Kapitalism – rețeta noastră secretă” (2010), „Ouăle lui Tarzan” (2015), „România: patru patrii” (2015), „Arsenie. Viața de apoi” (2023).