Centrul cultural german prezintă un mini festival de film intitulat „O istorie, patru perspective”. Evenimentul va avea loc între 9 – 12 aprilie de la ora 19.00, la Cinema Mărăşti, care este administrat de Primăria Cluj.
Intrarea este liberă la toate filmele!
Nicio altă ţară nu îşi tratează istoria dintr-o perspectivă atât de critică ca Germania. Amintirea crimelor împotriva umanităţii din perioada naţional-socialismului şi a poverii celui de-al doilea Război Mondial sunt în continuare o componentă importantă a societăţii germane şi influenţează atât sfera politică cât şi sistemul educaţional, arta şi cultura. Aceste aspecte se fac remarcate mai ales în domeniul cinematografiei. Cum influenţează trecutul întunecat producţia contemporană de filme? Ce vor să transmită regizorii când vine vorba de raportul cu istoria naţională? Vom prezenta patru filme despre naţional-socialism însă acţiunea niciunuia nu se desfăşoară direct în acea perioadă. Expertul Jakob Hoffmann ne va spune mai multe despre acest subiect în cadrul prezentării sale despre efectul trecutului asupra societăţii germane moderne şi cum este prezentat acest aspect în producţiile cinematografice. Filmele prezintă diferitele moduri în care gândirea noastră poate fi influenţată de trecut şi relaţia germanilor de astăzi cu trecutul lor istoric.
În deschidere: Filmul ca formă inovatoare de confruntare cu trecutul Germaniei -prezentare în limba engleză susţinută de filmologul Jakob Hoffmann.
PROGRAM:
Miercuri, 09 aprilie
Am Ende kommen Touristen (D 2007 / Regia: Robert Thalheim)
În germană cu subtitrare în engleză
Joi, 10 aprilie
Nichts als die Wahrheit (D 1999 / Regia: Roland Suso Richter)
În germană cu subtitrare în română
Vineri, 11 aprilie
Schtonk! (D 1992 / Regia: Helmut Dietl)
În germană cu subtitrare în engleză
Sâmbătă, 12 aprilie
Das weiße Band (D 2009 / Regia: Michael Haneke)
În germană cu subtitrare în română
Intrarea este liberă la toate filmele.
Descrierea filmelor:
Miercuri, 09 aprilie
Am Ende kommen Touristen
(D 2007 / Regia: Robert Thalheim)
Tânărul Sven, în vârstă de 19 ani, îşi începe serviciul civil la Auschwitz neştiind exact experienţa ce îl aşteaptă. Doar după întâlnirea personală cu unul dintre foştii deţinuţi ai lagărului ajunge să conştientizeze ce înseamnă de fapt Auschwitz. Robert Thalheims prezintă în cel mai de succes film al său modul în care tinerii din ziua de astăzi gestionează amintirea Holocaustului. Fără a apela prea mult la simbolistică, regizorul prezintă într-un mod simplu felul în care este gestionată vina faţă de genocidul industrializat şi cum această vină este la rândul ei industrializată. Totodată este abordată şi tema dificultaţii procesului de evocare a trecutului.
Joi, 10 aprilie
Nichts als die Wahrheit
(D 1999 / Regia: Roland Suso Richter)
Josef Mengele – un nume ce stă drept simbol pentru groaza și atrocitățile de la Auschwitz. În calitate de medic al SS el a făcut experimente odioase și inutile pe deținuți. După terminarea războiului acesta nu a putut fi găsit iar în 1979 a decedat în America de Sud. Regizorul Suso Richter propune un scenariu alternativ și fictiv în care Mengele nu moare și este adus spre sfârșitul anilor ‘90 în fața instanței. Oare cum ar reacționa Germania modernă față de “Îngerul morții de la Ausschwitz”? Este posibilă aducerea acestuia în fața unei instanțe de judecată? Cum ar reacționa societatea, dar mass-media? Rolul lui Josef Mengele ajuns la bătrânețe este impecabil interpretat de către Götz George astfel încât pune publicul pe gânduri.
Vineri, 11 aprilie
Schtonk!
(D 1992 / Regia: Helmut Dietl)
Care publicație de știri nu visează să publice jurnalul lui Hitler? Adeseori din dorința de a crea senzație este omis „detaliul“ originalității documentelor. Filmul de mare succes Schtonkcaricaturizează fascinația morbidă a prezentului față de ororile național-socialismului. Regizorul reușește să prezinte printr-o satiră magistrală, unul din cele mai mari scandaluri din mass-media germană. În anul 1983 revista STERN anunța cu surle și trâmbițe descoperirea jurnalelor lui Hitler, fapt ce la scurt timp se dovedește a fi fals. Uwe Ochsenknecht în rolul genialului falsificator, iar Götz George în cel al jurnalistului escroc fac parte din distribuția unuia din cele mai cunoscute și savuroase comedii germane.
Sâmbătă, 12 aprilie
Das weiße Band
(D 2009 / Regia: Michael Haneke)
Cum se poate ca o ţară civilizată să se lase cuprinsă de iluzia fascistă? Este o întrebare pe care şi-a pus-o aproape fiecare dintre noi. Michael Haneke abordează un studiu social-psihologic. În capodopera sa el prezintă imaginea unui sat protestant şi ordonat din nordul Germaniei. Peisajul idilic se demonstrează a fi în cele din urmă doar o faţadă cu pretenţia puterii de exemplu. Sub presiunea rigurozităţii şi a ordinii se ascund perversiune, brutalitate şi ipocrizie. Astfel se dezvoltă tocmai climatul social care permite instalarea radicalismului. Filmul Das weiße Band este un film impresionant, cu personaje puternice, un grai frumos şi foarte profund. Capodopera a fost distinsă, printre altele, cu Palmierul de Aur la Festivalul de la Cannes în anul 2009.
