Mircea Sabin Rus, fostul PR al Operei Române, anunţă încetarea proiectelor cu ONRC

Fostul purtător de cuvânt al Operei Române, Mircea Sabin Rus, aflat de mai multe luni în mijlocul unor scandaluri publice de proporţii, ultimul pe listă fiind cel al spectacolului „Nu-i lumină nicări”, de la Polivalentă, de vinerea trecută,  a anunţat pe contul personal de Facebook că renunţă la toate proiectele cu Opera Cluj- Napoca.

„Revenind la specacolul de ieri seara de la Sala Polivalenta, va anunt cu tristete ca acest eveniment marcheaza incetarea colaborarii mele cu Opera Nationala Romana din Cluj-Napoca, cel putin pentru o vreme.”, a scris Rus pe contul său de Facebook.

Sabin Rus a anunţat într-o conferinţă de presă înainte de spectacolul de la Polivalentă că renunţă la poziţia de angajat al Operei.

Este pentru prima oară de la scandalul de proporţii al spectacolului de la Polivalentă când Rus dă explicaţii publice pentru situaţia incendiară de la Opera Română.

Reamintim că Opera Română a boicotat public acest spectacol lansând acuzaţii de fals la adresa lui Rus!

Redăm integral postarea acestuia:

Dragi iubitori ai operei, stimati concetateni!,

Am depasit aseara cu bine momentul spectacolului ”Nu-i limina nicari” de la Sala Polivalenta, ce a bucurat publicul prezent in numar mare si care, a primit cu egala bucurie atat programul liric si coregrafic prezentat, cat si evolutia invitatilor speciali Grigore Lese si Marcel Pavel. Dorinta noastra a fost aceea de a construi un eveniment policrom, de larga audienta, care sa atraga in special publicul care nu frecventeaza in mod constant opera, dar care sa ofere in acelasi timp un cadou de Craciun spectatorilor fideli. Ne-am dorit un eveniment adresat intregii comunitati clujene, care sa dovedeasca inca odata, ca Opera Nationala Romana din Cluj-Napoca este o institutie culturala de elita, unul dintre principalii emanatori de efervescenta culturala clujeana. 

Acest eveniment, alaturi de spectacolul Aida de Giuseppe Verdi realizat in Piata Unirii pe data de 5 iulie 2014, reprezinta marile succese ale Programului ”Opera pentru Cetate”, un program pe care l-am conceput impreuna cu directorul Marius Vlad Budoiu in urma cu mai bine de un an si care s-a conformat obiectivului de a atrage un public nou, prin actiuni culturale realizate in spatii alternative.
In ciuda conditiilor extrem de vitrege cu care m-am confruntat, am tinut mult sa duc la bun sfarsit acest al doilea mare proiect, nutrind speranta ca voi convinge autoritatile asupra potentialului enorm pe care il ofera institutiile culturale profesioniste clujene, o ”avere” nepretuita a orasului nostru care, din diverse motive, a ajuns sa fie considerata in pozitii marginale.
Intamplarile petrecute in ultimele luni in legatura cu Opera Nationala Romana din Cluj-Napoca, au aratat cat de vulnerabile sunt demersurile ce urmaresc progresul cultural romanesc si cat de legate sunt aceste actiuni de amprenta unor personalitati capabile sa le genereze si implementeze. Aceste initiative sunt defavorizate de un sistem imbatranit, ramas mult in urma dinamicii evolutiei societatii, un sistem care a centrifugat problematica culturala intr-o zona paupera, demotivand artistii si personalul implicat, reducand la minima functionare o categorie sociala cu mare putere de creativitate.
In cele cca 15 luni in care am servit institutia Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca, m-am lovit de foarte multe ori de atitudini contaminate de blazare, manifestate prin expresii de genul”: noi nu vrem”, ”noua nu ne trebuie”, ”nu ne intereseaza”. Aceste manifestari reprezinta barometrul agoniei unui sistem ce se apropie de ”faliment” si nu o masura a incapacitatii artistice ori profesionale. Fostii mei colegi au dovedit acest lucru prin realizarea exemplara a operei wagneriene ”Tannhauser”, ori prin realizarea productiei monumentale Aida, in conditii extreme, in Cetatea Alba Carolina sau Piata Unirii din orasul nostru. Acestea sunt dovezile care ne-au determinat sa afirmam ca avem la Cluj-Napoca ”cea mai buna opera din tara”. Publicul insa, trebuie sa stie, ca aceste realizari apartin unor oameni pe care sistemul ii mentine de mult prea multa vreme la limita saraciei, sunt oameni secatuiti sufleteste asupra carora, orice infuzie de entuziasm nu poate dura prea mult. Problemele lor sunt mult prea vechi si mult prea grave pentru a putea fi rezolvate de o persoana, ele trebuie sa-si gaseasca solutii la nivelul deciziei politice.
Personal, cred cu tarie ca momentul reformei sistemului culturii in Romania a sosit. Aceasta credinta m-a facut sa accept sa-mi las la o parte proiectele personale si sa accept calitatea de angajat al Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca, in ciuda salariului lunar mizer de 1.260 de lei si sper ca nimeni nu si-a imaginat macar o secunda ca ”am vanat acest post”. Am fost onorat sa acept invitatia lui Marius Vlad Budoiu de a ma alatura unei echipe care vroia sa faca lucrurile altfel. Este foarte adevarat insa, ca la acel moment nu aveam o viziune ”din interior” asupra anvergurii si complexitatii problemelor cu care se confrunta institutia. Pe masura ce aceasta imagine mi se contura, se indepartau si orizonturile solutionarii acestor probleme.
In aceasta perioada mi-am dedicat intreaga activitate Operei Romane nu doar datorita nevoii de implicare pe care problemele ei le reclamau, ci si datorita unei ”situatii de conflict” in care m-am regasit, generata de imposibilitatea de a ma manifesta ca purtator de cuvant al acestei institutii si in paralel, sa-mi promovez propriile proiecte. Nu puteam sa apar azi la televizor sa invit audienta sa vada Tannhauser, realizat de ONRC si maine sa-i invit la un spectacol cu Maia Mogenstern sau Radu Beligan, cu precizarea ca este un eveniment organizat in nume personal. Pentru a putea fi parte a stafului institutiei, a trebuit sa-mi asum renuntarea la alte venituri, un sacrificiu pe care nu multi l-ar fi facut si nu multi il pot intelege. In mod subiectiv insa, aceasta decizie a mea m-a facut sa-mi grabesc ritmul si sa fortez o rezolvare mai rapida a problemelor, in conditiile in care si asa exista o aritmie majora intre abordarea mea antreprenoriala si modul de lucru de la stat, unde procesul birocratic, dar si atitudinea de implicare ”la minima rezistenta” face ca totul sa se deruleze cu o viteza mult mai mica. Am sa dau un exemplu, a durat aprope 6 luni semnarea protocolului de parteneriat media cu Iulius Mall, un contract care ”in privat” se incheie in doua, trei zile.
Nu am niciun fel de regret pentru acest an din viata mea, dedicat, daruit intr-un fel, Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca, dimpotriva, sunt onorat sa fi facut echipa cu Marius Vlad Budoiu si n-am crezut ca voi spune asta vreodata, mi-a facut mare placere sa il am sef, sunt bucuros sa fi fost colegul unor persoane extrem de competente, precum Mihaela Baciu, Zoli Csonka, Claudia Giurgiu, Elena Zanc, Aura Poenar, Simona Dordea si multi altii pe care ii rog sa ma ierte ca nu am sa-i pomenesc acum si de asemenea, sunt fericit sa-i fi cunoscut mai bine artistii remarcabili ai Operei Romane.
Sund mandru sa afirm ca o serie de reusite importante pe care aceasta institutie le-a realizat in ultimul an, sunt si rodul contributiei mele sau chiar mai mult decat atat, succese istorice precum inscriptionarea titulaturii Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca pe frontispiciul cladirii in care isi desfasoara activitatea de aproape un secol, nu ar fi fost obtinute fara implicarea mea.
Revenind la specacolul de ieri seara de la Sala Polivalenta, va anunt cu tristete ca acest eveniment marcheaza incetarea colaborarii mele cu Opera Nationala Romana din Cluj-Napoca, cel putin pentru o vreme.
Acest proiect a fost o piatra de incercare pe care nu am anticipat-o. A fost proiectul pe care foarte greu l-am dus la bun sfarsit, in conditiile in care nu numai ca m-am confruntat cu atacuri calomnioase in presa, parte a unei actiuni de masive intoxicare care a glisat intr-un registru desfasurat intre cererile de ”solidarizare” adresate de catre sindicatul Transilvania Art celorlalte orchestre din oras, telefoanele care avertizau individual instrumentistii acestor orchestre cum ca ”va fi teapa si nu-si vor primi banii” si actiunile de intimidare asupra personalului artistic al ONRC care a dorit sa faca parte din acest proiect, artisti care au fost catalogati drept ”tradatori” si injurati birjareste. Acest razboi de tip mafiot a fost purtat pana la limita, telefoanele de intoxicare s-au oprit doar aseara in momentul inceperii spectcolului.
Personajul cel toxic din toata aceasta epopee, Alexandru Manzat, nu s-a sfiit sa incerce sa-i manipuleze pe mebrii asociatiei Fidelia – bucuria operei, reusind la un moment dat sa semene o indoiala care crea o presiune asupra mea si din interior. Acum, cand fac o retrospectia a acestei ultime saptamani sunt surprins si eu ca am reusit. Nu stiu cum se face ca Dumnezeu ma iubeste atat de tare.
Sunt nespus de mult indatorat Maestrului Petre Sbarcea, care in ciuda tuturor celor intamplate, nu a abandonat acest proiect, reusind, as spune in mod glorios, ca intr-o singura repetitie sa realizeze un spectacol impecabil cu o orchestra constituita ad-hoc.
Multumesc invitatilor speciali, Grigore Lese si Marcel Pavel pentru increderea pe care mi-au aratat-o, ramanand in acest spectacol in ciuda tuturor „telefoanelor otravite” pe care le-au primit.
Multumesc domnului Primar Emil Boc si sotiei sale pentru onoarea acordata noua, fiind prezenti la acest spectacol in ciuda tuturor calomniilor vehiculate in presa.
Multumesc tuturor instrumentistilor care au acceptat acest contract in ciuda presiunii si telefoanelor primite si mai ales, in ciuda faptului ca ii solicitam intr-un moment in care credibilitatea mea era deja stirbita de toate cele intamplate.
Multumesc solistilor Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca pentru ca au ramas fideli acestui proiect pana la sfarsit.
Multumesc corpului de balet al Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca, pentru ca au ramas fideli acestui proiect pana la sfarsit.
Multumim Ancai Mona Marias si Corului Junior VIP, pentru ca au ramas fideli acestui proiect pana la sfarsit.
Multumesc lui Zoli Csonka si intregului corp de tehnicieni ai Operei Nationale Romane din Cluj-Napoca nu numai pentru fidelitatea fata de acest proiect pana la final dar si pentru asumarea tuturor problemelor descoperite, ce nu aveau o rezolvare dat fiind timpul extrem de scurt in care acest spectcol a fost realizat. Mai trebuie spus faptul ca ei fac parte din singurul compartiment implicat in spectacol care n-a fost inca platit, dovedind astfel ca sunt oameni de mare caracter.
Multumesc voluntarilor implicati in proiect carora trebuie sa le cer scuze pentru lipsa mea de implicare in coordonarea lor. Faptul ca s-au descurcat foarte bine chiar si in aceste conditii, ii face cu atat mai valorosi.
Multumesc domnului director Raduta si personalului Salii Polivalente pentru intregul sprijin si increderea acordata.
Multumesc din inima publicului care a raspuns afisului nostru in numar atat de mare, valorizand si mai mult evenimentul nostru.
Ii multumesc sotiei mele Roxana, fara ajutorul careia era imposibila realizarea acestui spectacol.
Aseara, in timp ce savuram victoria amara a succesului acestui spectacol, eram hotarat sa renunt la toate proiectele de viitor imaginate cu atat de mult entuziasm impreuna cu Marius Vlad Budoiu si poate ca aceasta hotarare ar fi ramas nestramutata, daca nu intalneam un voluntar care mi-a spus: ”domnu’ Sabin, dumneavoastra sunteti eroul nostru, al voluntarilor”. A fost un gest magulitor venit din patea unui tanar pe care nu-l cunosc, dar care si-a asumat “fara vre-o plata” rolul umil de ce-a mai mica rotita in angrenajul organizarii acestui spectacol si care, prin acest gest spontan, m-a facut sa realizez ca sunt dator atat de multor oameni care au crezut in mine. Ma gandesc acum nu doar la cei implicati in spectacolul de ieri, ci in primul rand la cei 570 de voluntari care au constituit “adevarata armata de eroi” ai Aidei din vara si fata de care ma simt obligat sa continui. Le promit in mod solemn ca voi face tot posibilul ca proiectul-replica promis orasului pentru vara anului viitor, sa se realizeze.
Fata de toti acestia, dar si fata de publicul clujean fidel operei, spun dor atat: SEMPER FIDELIS