Gabriela Melinescu, una dintre cele mai cunoscute şi apreciate scriitoare din România, stabilită în Suedia din anul 1975, a murit la vârsta de 82 de ani, a anunţat Institutul Cultural Român.
Poetă, prozatoare, traducătoare şi graficiană, autoare a peste 20 de volume, Gabriela Melinescu s-a stabilit în Suedia, la vârsta de 33 de ani şi s-a impus rapid în elita literară a acestei ţări.
„Poeta a îmbogăţit spaţiul scandinav prin literatura ei, Suedia are motive să îi fie foarte recunoscătoare.Am avut şi bucuria de a colabora în cadrul unor proiecte de traducere a poeziei româneşti, printre care şi opera Ilenei Mălăncioiu. Am fost onorată că am participat la celebrarea operei Gabrielei Melinescu, la Institutul Cultural din Stockholm, când ea a împlinit 80 de ani”, a declarat scriitoarea suedeză Agneta Pleijel.
„Gabriela Melinescu a fost o neobosită promotoare a literaturii române în Suedia timp de aproape cinci decenii, precum şi o adevarătă ambasadoare culturală a Suediei în România, după căderea comunismului, când a putut să călătorească în România, să publice din nou şi să restabilească legătura cu ţara natală.Îi suntem profund recunoscători pentru moştenirea sa literară şi pentru totefortul pe care l-a făcut, pentru a crea legături culturale trainice între România şi Suedia”, a precizat Bogdan Popescu, directorul Rumänska kulturinstitutet
Criticul literar și universitarul ieșean Gabriel Crețu a evocat-o pe facebook:
”S-a dus și Gabriela Melinescu.
M-am atașat mult de ea cât am lucrat la cartea despre Nichita. E personajul meu preferat de acolo.
O poetă care a debutat îndrăzneț, s-a lăsat apoi copleșită de tipul de poezie abstractă a lui Nichita, pentru a reveni excelent în câteva cărți foarte bune, cred că cele mai bune ale ei („Împotriva celui drag”, de exemplu).
Receptarea poeziei ei a fost nedreaptă: a fost citită fie ca o prelungire mimetică a poeziei lui Nichita (ceea ce vreme de doua-trei cărți a si fost), fie ca o abatere de la model. Or, la un moment dat modelul ăla n-a mai funcționat pentru ea.
A făcut multe din Suedia pentru literatura română .
S-a reinventat, a scris în suedeză o proză interesantă.
Jurnalele ei sunt o lecție de demnitate.
Transcriu un poem curajos, din cartea de debut, „Ceremonie de iarnă” (1965). despre care Marin Sorescu scria ironic, dar nu greșit (de fapt, era, ca atâția alții atunci, nepregătit pentru o poezie atât de sincer erotică): „Trec băieții, pleacă băieții, vin soldații, pleacă soldații, unde-s derbedeii?, vecina noastră naște o fată, se însoară nu știu cine,– iată că am pătruns în chiar miezul problematicii cărții“. Domne, unde e metafizica, unde e Poezia? De la Maria Banuș, cu „Țara fetelor”, nu se mai scrisese atât de asumat & tranzitiv în poezia noastră.
Cenușăreasa
Eu nu-i vedeam, îi auzeam rîzînd.
Băieții fluierau frumos pe stradă.
Rufe spălam în curte, sub un pom
și frică îmi era c-or să mă vadă.
Simțeam cum înfioară drumul,
iubeam și pietrele pe care ei călcau.
Pe garduri aplecați ca peste umeri
abia-nfloriții trandafiri ardeau.
Umezi mi-erau ca la sălbăticiune ochii…
Pe sîrmă vîntul cuprindea în dans
mijlocul strîmt al unei rochii.
P.S.
portretul Gabrielei Melinescu (foto) e realizat de un mare fotograf turc, Lutfi Özkök, pentru Arhiva Bibliotecii Regale din Stockholm (in cadrul unui proiect in care a făcut sute portrete de scriitori ai epocii, de la Montale si Borges, la Llosa, Canetti, Malraux, Ungaretti, dintre români Breban, Ivasiuc, Sorescu, Cezar Ivanescu, Ileana Mălăncioiu, Țepeneag, Nichita); René Coeckelberghs s-a îndrăgostit mai întâi de acest portret și a venit în România special ca s-o întâlnească pe GM. Povestea lor e fascinantă ca un hybris. Desenul – un autoportret – e realizat chiar de poetă.”, a scris Crețu.
