Clujul are multe comori arhitecturale dar una de care se știe mult mai puțin, aproape deloc, este povestea clădirii din Parcul Central. Amănunte a oferit un iubitor al istoriei Clujului, Andras Wajda, pe grupul ”Amintiri din Vechiul Cluj”.
Clădirea în stil Bauhaus cu accente transilvănene, ascunsă printre copacii parcului, aproape de podul de la Napoca, are o istorie fascinantă dar puţin cunoscută. Totul a început în 1930, când s-a organizat prima mare expoziţie transilvană de artă la Cluj cu participarea a 50 de artişti români, maghiari şi germani. A fost prima manifestare de acest gen de după război la care un anume Valeriu Moldovan, director regional, a promis ridicarea unei galerii de artă dedicate la Cluj. Deja la acea vreme locaţia aleasă a fost Parcul Central (Sétatér).
Din promisiuni nu s-a ales nimic, deşi celebrul arhitect Kós Károly a pregătit şi a publicat planurile clădirii încă din 1930. Lucrurile s-au schimbat în 1942 când primarul oraşului de la acea vreme, Keledy Tibor, patron al artei transilvănene, a reuşit să asigure, în plin război, fondurile necesare. Clădirea a fost ridicată de renumitul constructor Rácz Mihály într-un timp record, pe baza planurilor lui Kós. A fost inaugurat cu o expoziţie de lucrări ai artiştilor locali pe data de 27 martie 1943, găzduind ulterior mai multe expoziţii cu vânzare. Etajul clădirii a fost alocat pictorului Szolnay Sándor ca şi atelier de pictură; i-a fost permis să-l folosească chiar şi în timpul comunismului, până la decesul artistului din 1950. Szolnay a şi imortalizat construcţia într-o pictură recent descoperită.
Astăzi clădirea aparţine Universităţii de Artă şi Design din Cluj, găzduid departamentul de pictură.
