Nu aveau stranduri suficiente nici aquapark, ca la Oradea, dar clujenii anilor 60-80 au improvizat si se bucurau de vară și la scăldat la locurile cunoscute sub denumirea „La Cascadă” și „La Punte”.
Ele au fost aduse în memorie de pasionatul de istorie locală Radulian Roșca care a pus pe facebook fotografii colorizate.
Redăm postarea acestuia:
”Tot cu gândul la copilărie şi mai ales la verile de altădată am pozele alb-negru de la prietenul Paul Peter pe care le-am postat şi pe grupurile mele,și pe care le-am colorat oferind astfel o altă imagine mai detaliată acelor vremuri. Pozele sunt din anii ’60 şi redau atât cât ma ajutat aplicația.Pentru cei de vârsta mea și nu numai,cred că e o surpriză plăcută.
„LA CASCADĂ” și „LA PUNTE” sunt două repere emblematice ale Clujului de altădată,care ocupă un loc special în memoria colectivă a generațiilor care au trăit în oraș în perioada comunistă și imediat după. Ele nu erau doar locuri de înot, ci adevărate puncte de întâlnire socială pe malul Someșului.
„La cascadă”
această locație era situată în amonte, în zona cartierului Grigorescu (pe atunci, zona era mult mai puțin urbanizată). Era un loc preferat de clujeni în zilele toride de vară: Oamenii se întindeau pe malul pietros, blocurile mari de ciment din apă, sau pe porțiunile de iarbă pentru plajă. Apa era mai agitată în zona căderii, dar exista un curent constant, ceea ce făcea înotul și joaca în apă o provocare plăcută pentru cei curajoși. Era un spațiu destul de sălbatic, fără dotările existente astăzi, dar tocmai acest aspect natural îi dădea farmec.
Era un loc unde clujenii evadau din ritmul orașului, adesea venind cu pături și pachete cu mâncare pentru întreaga zi. Lângă Cascadă spate-dreapta era un spațiu verde în mijlocul căruia străjuia o căsuţă care aparținea de O.G.A. (Oficiul de Gospodărire a Apelor). Spațiul verde și căsuţa există și azi, iar zona este bine ingrijită faţă de trecut, căsuţa este reconstruită. Nu departe de căsuţă era un loc bun de pescuit numit „LA ȚIREAC”, unde pescarii ofereau adevărate spectacole de prins pește pentru trecători.Tot de LA Cascadă pe sub deal spre oraș, Someșul alimenta cu apă Canalul Morii care străbăte și azi oraşul. Până la Pod „LA MANGĂU” actualul pod de la Calvaria de astăzi ce face legătura cu Parcul Rozelor, mai erau două locuri de scăldat
Primul se numea „LA BULBUCI”. Avea acest nume din cauza faptului că apa trecea pe sub un podeț și în cădere făcea multe spume. De acolo la mai bine de 100 de metri ultimul loc de scăldat era „LA TRI BUTUCI” denumire care se trage de la trei copaci care au fost tăiați și au rămas doar butucii.
„La Punte”
era o pasarelă cu platformă de scândură (pod pietonal) care traversa Someșul, facilitând accesul între zonele verzi și malurile râului, pentru mănășureni și cei din Grigorescu. Era un punct de reper vizual și un nod de tranzit pentru cei care veneau la scăldat. Zona din preajma punții era preferată de mulți pentru că oferea un acces mai facil la apă și porțiuni unde curentul era mai domol. Pasarela era locul de unde se putea privi forfota de pe malul Someșului unde lumea venea la plajă. Plaja era locul unde tinerii se adunau, unde socializau și de unde se putea admira peisajul râului.
Mai sus de punte era „COTUL LUI PUȚI” un loc unde sau înecat multe persoane datorită faptului că erau ceva curenți de apă și cei mai puțin experimentați cu înotul cădeau pradă. Undeva mai sus ultimul loc de scăldat era „LA CIMENT”. Blocul mare de ciment există şi azi.
Aceste locuri au definit „vara clujeană” timp de decenii, fiind alternativele
principale la ștrandurile mai scumpe sau mai aglomerate.
Schimbările urbane din ultimele decenii au transformat semnificativ modul în care folosim malurile Someșului astăzi,dar pentru mulți care am frecventat aceste locuri,ele rămân simboluri ale unei perioade de simplitate și libertate.
