Una din importantele realizări edilitare a Clujului interbelic a reprezentat-o reglementarea şi modernizarea afişajului public. Erau necesare introducerea unor noi reglementări pentru că, într-o anumită perioadă se ajunsese chiar la situaţia ca din centrul oraşului şi de pe străzile principale, toate tablele, toate chioşcurile pentru afişaj, se reduseseră la minim, zidurile şi gardurile proprietarilor particulari rămânând singurul loc care mai putea servi scopurilor afişajului.
Cu toate acestea, Biroul de afişaj al Primăriei a continuat să încaseze aceleaşi taxe din tarif.
„Numai când au început să curgă protestele comercianţilor, industriaşilor, cinematografelor, teatrelor, – că în oraş nu mai sunt locuri de afişaj, că placardele şi că tablele existente sunt într-un hal fără de hal – Primăria s-a gândit să dea din nou în concesiune afişajul public.”, scrie cotidianul „Patria” în 1 decembrie 1936.
În aceste condiţii trebuie demarată o muncă de reconstruire, de refacere a afişajului public, de creare de coloane, de table de afişaj, investiţii care se ridicau la anul 1936 la suma de peste un milion şi jumătate de lei. Însă, în ciuda tuturor dificultăţilor şi ingerinţelor, doamna Carola Pop a acceptat caietul de sarcini pentru concesionarea afişajului, investind suma solicitată de Primărie, făcând ca publicul clujean şi turiştii să fie plăcut impresionaţi de aspectul european al afişajului public din Cluj.
În anul 1936, în Piaţa Unirii şi pe principalele străzi ale oraşului, „se ridică curăţel şi îngrijit, tot la mici distanţe, zeci de coloane de afişaj şi table de mari proporţii pentru placarde de toate dimensiunile. Privind înfăţişarea lor atrăgătoare şi apreciind acest factor nou de propagandă, îi vine poftă comerciantului şi industriaşului să facă uz pe scară mult mai întinsă de acest mijloc excelent de reclamă, introdus acum şi la Cluj”, scria tot „Patria” la 1 decembrie 1936.
Începând de la această dată, în Clujul interbelic existau numeroase posibilităţi de expunere a reclamelor şi anunţurilor, cum ar fi:
- reclame pe table de lemn;
- reclame pe columne de afişaj;
- reclame permanente pe trepiede în jurul copacilor;
- reclame luminoase;
- reclame cu foi volante;
- reclame cu vehicule;
- reclame cu table portative;
- reclame de pânză atârnate deasupra străzii.
Astfel, începând cu anul 1936, Clujul a marcat încă o realizare în modernizarea sa, fapt care „îl încadrează în rândurile oraşelor civilizate, concluziona cotidianul „Patria”, la 1 decembrie 1936, într-un număr festiv.