Pe 27 ianuarie, la Cluj-Napoca, Mathias Corvinus Collegium a găzduit o nouă dezbatere din seria „Românii și maghiarii în oglinda istoriei comune”, dedicată unor figuri emblematice ale Evului Mediu central-european: Ioan de Hunedoara (Hunyadi János) și fiul său, regele Matia Corvinul (Hunyadi Mátyás). Evenimentul a adus împreună istorici români și maghiari pentru a discuta, într-un cadru deschis și nuanțat, despre moștenirea istorică a celor doi și despre felul în care sunt reprezentați astăzi în cele două istoriografii.
Discuția a fost moderată de Dr. Marius Turda, profesor la Universitatea Oxford Brookes, și i-a avut ca invitați pe istoricii Dr. Radu Lupescu, Dr. Ovidiu Pecican și Dr. Lupescu Makó Mária.
Transilvania secolului al XV-lea: o realitate complexă
În intervenția sa, Dr. Radu Lupescu a oferit un amplu tablou al contextului geopolitic al secolului al XV-lea, insistând asupra complexității structurii politice a Transilvaniei medievale: „Este o perioadă dominată deja de formarea Imperiului Otoman, de extinderea acestui imperiu care a supus la mare presiune statele balcanice, care de fapt deja din secolul al XIV-lea sunt pe cale de dispariție.”
El a subliniat că autoritatea nu era concentrată într-o singură mână și că ideea unei conduceri monolitice este o simplificare ulterioară: „Trebuie să avem în vedere și faptul că, exact pentru această epocă, în perioada lui Sigismund de Luxemburg, de fapt nu avem un voievod al Transilvaniei, avem doi voievozi și avem și vicevoievozi. Deci, situația este mult mai complexă.”
Această perspectivă ajută la o mai bună înțelegere a rolului lui Ioan de Hunedoara, care a fost nu doar voievod, ci și actor într-un sistem politic mult mai fragmentat și dinamic.
Etnia, un criteriu nedefinitoriu în Evul Mediu
Un alt punct important al dezbaterii a fost mobilitatea socială din Evul Mediu și rolul nobilimii de origine română din Transilvania. Dr. Lupescu Makó Mária a atras atenția asupra caracterului anacronic al întrebărilor moderne despre apartenența etnică a personajelor medievale: „Dacă le-am pune această întrebare lor, ar rămâne stupefiați. N-ar înțelege. Ești român sau ești maghiar?”
Participanții au subliniat că, pentru elitele medievale, criteriile definitorii erau statutul, loialitatea politică și apartenența religioasă, nu identitatea națională în sens modern.
Ioan de Hunedoara – o carieră militară europeană
Ioan de Hunedoara a fost prezentat ca una dintre marile personalități militare ale Europei secolului al XV-lea, implicat direct în confruntările decisive cu Imperiul Otoman.
Dr. Radu Lupescu a detaliat evoluția carierei sale urmărind ascensiunea militară a lui Ioan de Hunedoara, de la confruntările cu beii otomani locali până la victoria decisivă din 1442 asupra beylerbeiului Rumeliei, Șehabeddin, pe Ialomița, moment-cheie al carierei sale. De aici înainte, voievodul intră într-o fază decisivă a luptei antiotomane, confruntându-se direct cu sultanii Imperiului Otoman în marile campanii și bătălii ale epocii. Victoria de la Belgrad din 1456 rămâne momentul culminant al acestei cariere, cu un impact major asupra întregii lumi creștine.
Dr. Lupescu Makó Mária evidențiază, de asemenea, o diferență de interpretare între istoriografiile maghiară și română privind campania din primăvara anului 1442: cercetările maghiare arată că aceasta a fost condusă de episcopul Gheorghe Lepeș, nu de Ioan de Hunedoara, și s-a soldat cu înfrângerea și moartea acestuia. În timp ce istoriografia română continuă să atribuie conducerea campaniei de către Ioan de Hunedoara, rolul său real a fost victoria ulterioară împotriva lui Mezid Beg, situație care ilustrează persistența unor decalaje între cele două tradiții istoriografice.
Matia Corvinul, regele născut la Cluj
Născut la Cluj, Matia Corvinul ocupă un loc special în memoria orașului și în istoria Europei Centrale.
Invitații au subliniat faptul că, în timpul domniei lui Matia Corvin, Regatul Ungariei era un stat puternic și stabil, ceea ce a limitat semnificativ atacurile otomane și a adus o perioadă de securitate și calm relativ la granița sudică: „Matia a reușit să-și încheie o pace cu Imperiul Otoman, deci pentru aproximativ patru decenii a fost liniște în zona sudului.”
Deși moartea lui Matia Corvin în 1490 a fost inițial întâmpinată cu ușurare, la doar două decenii distanță a apărut o nostalgie puternică față de domnia sa, surprinsă într-o notă din Dej care afirma că „odată cu moartea lui Matia, adevărul a fost trădat”. Această schimbare de percepție este prezentată ca un sentiment autentic de nostalgie față de epoca lui Matia, nu ca rezultat al propagandei.
Dr. Lupescu Makó Mária a vorbit despre relația specială dintre rege și orașul său natal: „Regele Matia a iubit foarte mult orașul său natal. Întotdeauna a specificat în documentele emise și date orașului că dă privilegii orașului în care el s-a născut. În mod excepțional, cred că a fost singura ocazie când Clujul s-a extins teritorial, am primit la un moment dat chiar și Cojocna.”
De asemenea, ea a subliniat faptul că numeroase orașe din Transilvania și vestul regatului – precum Cluj, Sibiu, Brașov, Timișoara, Satu Mare sau Baia Mare – datorează mult atât lui Ioan de Hunedoara, cât și regelui Matia. Ambii au sprijinit constant dezvoltarea urbană și instituțiile ecleziastice prin donații și privilegii, Matia continuând și consolidând inițiativele începute de tatăl său.
Ea a amintit și faptul că locuința natală a regelui este un unicat în Europa medievală: „Este singura clădire despre care știm cu siguranță că acolo s-a născut un rege.”
Dincolo de dimensiunea simbolică, Matia Corvinul a fost un monarh cu o viziune culturală remarcabilă, creator al celebrei biblioteci Corviniana și promotor al Renașterii în Europa Centrală.
Dincolo de mituri și rivalități naționale
Unul dintre mesajele centrale ale dezbaterii a fost necesitatea depășirii paradigmelor naționaliste ale secolului al XIX-lea și XX. După cum a subliniat Dr. Pecican: „Putem să rămânem în paradigma secolului XIX, paradigmă etnică, națională și chiar naționalistă, sau putem să-i privim ca pe doi mari europeni.”
În această cheie, Ioan de Hunedoara și Matia Corvinul apar nu ca figuri concurente ale memoriei românești și maghiare, ci ca personalități comune ale unei istorii împărtășite.
O serie care deschide dialoguri necesare
Discuția de la Cluj a confirmat miza majoră a seriei „Românii și maghiarii în oglinda istoriei comune”: aceea de a crea un spațiu de dialog onest, informat și empatic, capabil să aducă istoria mai aproape de public fără a o simplifica.
Așa cum s-a subliniat în finalul întâlnirii, aceste subiecte nu se epuizează într-o singură dezbatere. Ele rămân deschise reinterpretării și dialogului, exact așa cum istoria însăși rămâne un proces viu.
Seria de evenimente publice „Românii și maghiarii în oglinda trecutului comun” continuă cu cea de-a treia temă – „Șase luni cât șase secole: unirea lui Mihai Viteazul”, care va fi dezbătută pe data de 17 februarie, de la ora 18:00, la sediul MCC Cluj-Napoca de la Hotel Belvedere. Puteți urmări înregistrările complete ale discuțiilor din cadrul seriei pe canalul de Youtube al MCC.
Mathias Corvinus Collegium își dorește să încurajeze dialogul, diversitatea de idei și să ofere un spațiu de dezbatere deschis și gratuit pentru membrii comunității. De asemenea, oferă sprijin pentru peste 2000 de tineri talentați din Transilvania, prin programe și traininguri gratuite, care completează studiile școlare și prin evenimente publice în limba engleză, română, maghiară și germană. Mai multe detalii despre MCC și evenimentele sale publice găsiți pe pagina mcc.ro/ro.
