Săptămâna aceasta,
KONTINENTAL ’25 se vede la
Cinema ARTA, locul unde a fost filmată o scenă importantă a filmului. Cu această ocazie, reprezentanții cinematografului au stat de vorbă cu actrița
Eszter Tompa, care are rolul principal în film, despre motivele pentru care merită să vedeți filmul, despre cum a influențat-o spațiul urban al Clujului în construcția personajului său și despre legătura specială pe care o are cu acest cinematograf.
Urbanul joacă un rol esențial în KONTINENTAL ’25. Clujul pare să devină un personaj în sine. Cum a influențat această prezență puternică a spațiului urban modul în care ți-ai construit personajul?
Eszter Tompa: Radu mi-a oferit câteva repere clare în construirea personajului, iar eu am fost foarte atentă la aceste sugestii. El își imagina un personaj poate ceva mai în vârstă, care să poarte vizibil pe sine apăsările orașului și ale spațiilor de locuit – acea uzură lentă pe care o imprimă mediul urban asupra corpului și sufletului. Am încercat, în consecință, să adaug o anumită greutate fizică personajului, chiar și prin mici schimbări, inclusiv o ușoară îngrășare, și am lucrat mult la postură. Am vrut să transmit o prezență apăsată, influențată vizibil de arhitectura care o înconjoară. Sper, desigur, că în viața de zi cu zi nu mă port ca Orsolya. După premiera filmului la Berlin, o prietenă foarte apropiată, regizoarea Ana-Felicia Scutelnicu, m-a felicitat pentru curajul de a „fi atât de urâtă” – așa a perceput ea transformarea. Arhitectura din Cluj și din împrejurimi mă afectează și personal. Griul monoton al caselor construite în linie, fără personalitate, transmite o uniformitate apăsătoare. Țin minte că, în timpul filmărilor, am intrat din greșeală într-o casă greșită, atât de similare erau între ele. Astfel de spații se imprimă în om. Îți intră în corp, în atitudine, în felul de a fi. Ajung să-ți afecteze starea, speranța, până când începi, fără să-ți dai seama, să le semeni: devii la fel de gri și poate chiar cocoșat de povara lor.
O scenă întreagă din KONTINENTAL ’25 a fost filmată chiar în cafeneaua din incinta Cinema ARTA, iar acum filmul urmează să fie proiectat aici. Ce înseamnă pentru tine acest spațiu?
Eszter Tompa: Deși nu am locuit niciodată în Cluj, am venit de multe ori aici și mereu fac naveta cu plăcere. Vin frecvent să văd filme aici sau să stau la cafenea, pe terasă, și deja s-a creat în mine un sentiment de familiaritate, ca și cum aș fi acasă. Am un respect profund pentru acest cinematograf, care are o istorie impresionantă, rămas în aceeași familie de peste un secol. Îmi place mult programul – am văzut aici o mulțime de filme valoroase, unele introduse chiar de Radu Jude sau de alți cineaști importanți. Mi se pare un loc deosebit, de bun gust, foarte prietenos. Sper din tot sufletul să continue să existe mult timp și să prospere. E un spațiu cultural necesar și viu.
Ce crezi că face KONTINENTAL ’25 un film important sau necesar de văzut în momentul de față?
Eszter Tompa: Cred că sunt multe motive pentru care KONTINENTAL ’25 este un film important de văzut acum. Prima parte a filmului are un aer de docu-ficțiune, aproape cinéma vérité, în care personajul interpretat de Gabriel Spahiu – un om fără adăpost – se plimbă prin oraș. Chiar dacă ai trecut de multe ori prin acele locuri sau ai văzut scene similare în viața reală, pentru mine a fost surprinzător și emoționant să văd felul în care e tratat personajul și cum reacționează oamenii din jur. E o oglindă pe care filmul ne-o pune în față și cred că e esențial să ne privim, din când în când, cu sinceritate. Filmul aduce în discuție teme inconfortabile, poate chiar stânjenitoare, despre care de obicei evităm să vorbim: de la sărăcie și marginalizare, la diferențele etnice sau la felul în care spațiul urban ne modelează existența. Dar o face cu inteligență, umor și sensibilitate. Cred că filmul ne oferă nu doar ocazia de a reflecta, ci și de a râde împreună, de a discuta și, poate, de a vedea lucrurile dintr-o perspectivă nouă.
