INTERVIU Cristian Hordilă: Clujul are o problemă în ce privește coeziunea diferitelor sale părți

Clio Interviu

Cum contribuie festivalurile la coeziunea și economia orașului? Am discutat pe temă într-un interviu amplu cu Cristian Hordilă, manager al Festivalului Internațional de Film „Transilvania”  (TIFF). 

 Reporter: Cristian Hordilă, care e opinia ta, crezi că festivalurile trebuie să aibă doar simpla funcție de entertainment sau trebui să aibă și o componentă de dezvoltare economică, nu doar a lor în principal dar implicit și al orașului unde se desfășoară, ținând cont că unele festivaluri au devenit și mari afaceri în același timp, nu doar în România ci și în străinătate?

Cristian Hordilă: Eu voi răspunde din perspectiva unui festival de film. Unul din scopurile principale ale unui unui astfel de festival este să deschidă ochii, mintea, sufletul oamenilor prin filme și prin poveștile pe care acestea le aduc pe ecran. Componenta culturală e servită prin film, prin diferitele subiecte pe care acestea le abordează. Vorbind de TIFF, la început acesta se întâmpla în două-trei săli de cinema, aveai o conferință de presă, o petrecere de festival si totul era compact. In mod evident când acesta a început să crească, au început să se adauge alte straturi. Și la un moment dat, vine si stratul acesta de impact economic, la fel cum vine si stratul de responsabilitate civica, de implicare socială, etc. TIFF-ul astăzi este în postura în care își asumă mai multe responsabilități și obiective decât strict pentru cel care a fost creat.

Reporter: La început v-ați gândit că va deveni așa mare și veți avea atâtea responsabilități?

Cristian Hordilă: Eu nu am fost la TIFF de la început, am venit în 2006 alături de oamenii aceștia, dar cred că fondatorii, Tudor Giurgiu și Mihai Chirilov, ca orice om care are un vis și un ideal, s-au gândit și și-au dorit ca acest festival să crească. TIFF s-a creat pentru că exista o nevoie: cea de a promova filmul românesc, regizorii români, poveștile românești și cultura românească și de a se deschide către ce înseamnă industria de film europeană, și tot ce înseamnă business în zona de film. Și modelul ăsta de festival de film e unul pe care îl vedem pus în practică de la Cannes, la Berlin, Veneția etc. Și atunci, sigur, că idealurile și speranțele lui Tudor și ale lui Mihai la momentul respectiv au fost să crească festivalul. Dar cu toate astea, în fiecare an suntem copleșiți cât de mare crește, dar nu cât de mare crește și nu-l putem gestiona, ci câte alte responsabilități și obiective vin la pachet cu asta. Pot da multe exemple si este cunoscut deja că, de-a lungul vremii, noi ne-am angrenat în proiecte de a salva săli de cinema, în a salva spații, în a susține cauze, și toate acestea vin datorită faptului că festivalul e mare, că strange un nucleu de oameni care împărtășesc niște valori, niște principii, cu care poți face echipă într-o perioadă bună de vizibilitate, de comunicare și să atragi atenția și să îți asumi responsabilitatea de a salva ceva, de  pune umărul la ceva, de a te implica într-o acțiune. Dezvoltarea economică a unui festival vine natural pentru că, în cazul TIFF-ului, festivalul a crescut. Am avut anul acesta 11 locații de proiecție, plus locațiile pentru evenimente speciale, apoi cele de evenimente adiacente, deci vorbim de peste 500 de evenimente în 10 zile. Evident că la pachet cu toate aceasta vin implicații economice, de la faptul că un om își alocă timp, pleacă de acasă, urcă într-un autobus, ia un taxi, merge la cinema, cumpără un suc, pleacă de la cinema, rămâne cu prietenii la o bere ca să vorbească despre filmul respectiv, s-a generat un întreg lanț economic datorită experienței de a merge la film. Această generare de lanț economic de cheltuieli pe care omul decide să o facă,  tu, ca festival, nu faci decât să o stârnești, nu ești decât un catalizator al ei.  El va cheltui, iar unde intervii tu ca festival este să promovezi niște valori, niște principii, o cultură, promovezi un mesaj prin filme și atunci tu intervii în modul în care omul își cheltuie banii și timpul. Aici, da, aici mi se pare că festivalurile de film și festivalurile în general au ajuns la o componentă economică de care trebuie să țină cont. Cred insa ca aceasta componenta economică nu trebuie să preia funcția principală în scopul si viata unui festival de film. În mod normal, dupa 17 ani de festival, trebuie să ai maturitatea de a-ți gestiona niște fonduri, de a-ti asuma o sustenabilitate, de a avea un business plan corect, să fii pregătit pentru toate situațiile care pot apărea, pierzi o finanțare sau un sponsor etc, să suplinești. Un exemplu care face parte din abordarea noastra sunt concertele din cadrul TIFF: aducem niște acte muzicale mai nișate, din zona de experiențe cinematografice și toate acestea presupun niște costuri. Și facem un buget: cât e onorariul formației, sala, câte bilete vinzi, dar în momentul în care vorbim de bilete și de break even nu putem trata concertul respectiv ca un eveniment separat care trebuie să îndeplinească exclusiv niște parametrii economici. Evenimentul respectiv face parte dintr-un festival, dintr-o sumă de experiențe și trebuie analizat din punct de vedere bugetar cu tot ce înseamnă festivalul. Suntem un festival care are finanțări publice, și care nu e organizat cu scopul de profit. Trebuie să punem în vânzare bilete care să asigure, pentru viitor, o sustenabilitate, dar care să implice și participarea spectatorului, aprecierea lui. In paralel luăm în considerare, și am făcut studii pe acest aspect, ca un participant la TIFF vine 10 zile la festival, banii săi de cheltuială sunt limitați, și eu trebuie să îl ajut să își poată doza banii pe care îi are astfel încât să guste cât mai mult din felia de TIFF: să vadă și filmele regizorului preferat, să meargă și la niște concerte, să încerce și ceva nou, etc. Și atunci responsabilitatea noastră ca festival este să aduc sponsori, instituții, parteneriate astfel încât tu să îți poți cheltuii banii tăi alocați în luna mai ( când e TIFF n.n.) pentru evenimente culturale și în rest, festivalul prin bugetul pe care îl administrează să poată acoperi restul.

Reporter: De o perioadă de timp v-ați extins și în alte orașe cu festivalul.  Cum e Cluj-Napoca față de celelalte orașe, pentru că marile festivaluri apărute aici au dinamizat tare orașul, județul chiar. Se simte o diferență majoră?

C.H.: Clujul stă foarte bine, e plin de dinamism, lumea participă la evenimente, în plus, are norocul că e un oraș în care evenimentele se întâmplă cu bilet. Mie mi se are foarte important acest aspect, să vinzi bilet la un eveniment, pentru că asta înseamnă că participantul își dă consimțământul, că apreciează actul artistic și atunci ai o relație cu spectatorul,  o dinamică, indiferent de cât e biletul. Din discutiile cu regizorii si producători romani știu că participarea publicului clujean la filmele românești e bună, își doresc să aibă parte și de o premieră a filmului și în Cluj, imediat după București și lucrul ăsta ar trebui să ne bucure. Cred că asta spune mult despre cum e la Cluj față de alte orașe. În alte orașe nu există infrastructura de aici și multe alte aspecte sunt nerezolvate.

Reporter: Putem spune că festivalurile și actul cultural a unit comunități în Cluj, care înainte de apariția și dezvoltarea TIFF și a celorlalte mari festivaluri erau paralele?

C.H.: Din păcate eu nu cred acest lucru. Cred că în continuare Clujul are o problemă în ce privește coeziunea diferitelor sale părți, în continuare există o mare lipsă de comunicare între comunități, fie că vorbim de români și maghiari, de oameni cu preferințe diferite, din perspectiva asta Clujul este divizat. Există avantajul că există multe evenimente și că fiecare își poate găsi locul, să participe unde îi place, dar din păcate  cred ca nu s-a reușit la nivel general sa spargem bariera de toleranță, de multiculturalitate mai mult decât intr-o formă superficială. N-am auzit încă români să participe cu interes si deschidere la Zilele Maghiare, sa fie curioși, să vadă, să cunoască mai multe despre cultura celorlați, să guste din ea și exemplele pot continua…

Reporter: Crezi că e un fel de autism social?

C.H.: Nu știu cum se numește exact, dar știu că mai avem de lucrat la deschidere, la toleranță față de culturi diferite,  față de păreri diferite. Da, Clujul stă mai bine ca alte comunități cu care eu am interacționat în România dar la ce posibilități, evenimente, festivaluri  are acest oraș cred că rezultatele trebuiau sa fie mult mai mari.

Reporter: Crezi că dacă TIFF nu apărea în 2002, ar fi apărut restul de mari festivaluri la Cluj? A fost TIFF un trendsetter?

C.T.: Este adevărat că TIFF a fost și este de ceva  timp, alături de FITS  de la Sibiu, Festivalul Enescu etc. unul din marile evenimente ale României. Dar acest val de evenimente și festivaluri clujene nu cred că a fost generat de TIFF, e pur si simplu o etapă pe care noi avem norocul să o trăim în avans, față de alte orașe din România, o etapă în care Clujul s-a deschis cultural, și-a găsit modul de manifestare culturală: -festivaluri-, și-a găsit și o administrație care a mizat pe actul cultural și atunci s-a creat un ambient bun pe care s-a putut croi, dezvolta un sezon de festuri. Nu cred că putem atribui însă un credit exclusiv TIFF-ului pentru tot acest val de evenimente și festivaluri. Oamenii au început să iasă din Cluj, din România, să vadă, să vrea, să îndrăznească și să creeze. Unele evenimente au o componentă economică mai proeminentă, nu văd nimic rău în asta, altele nu. Da, TIFF a avut un rol mare,  a fost în promovarea filmului românesc și în educarea unui public, dar am avut și norocul unor regizori talentați care au avut succes pe plan internațional. Dar nu putem spune că exclusiv datorită TIFF-ului există acest val de evenimente și festivaluri.

Reporter: Mulțumesc!

Interviu din seria „Interviuri culturale”, realizat de Clujulcultural.ro în colaborare cu Centrul Cultural Clujean.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *