A treia dimineață a ”Spectacolelor în dialog” a fost amfitrionată de teatrologul Cristina Modreanu și a adus o întâlnire cu echipele artistice ale spectacolelor Ultima iubire a lui Cezar și A douăsprezecea noapte sau Cum doriți, spectacole din repertoriul Teatru Național Cluj (TNC ).
Cristina Modreanu (foto Nicu Cherciu) a condus cu sobrietate și profesionalism dialogul și a scos la iveală prin întrebările punctuale și bine plasate aspecte din bucătăria spectacolelor care nu le spulberă misterul, dar care sunt de folos în înțelegerea demersurilor artistice ale echipelor teatrale.
De data aceasta vedeta a fost însă lansarea cărții Ancăi Hațiegan, volumul Ciulei și spectrul tatălui.
Volumul profesoarei universitare a apărut anul acesta la Editura Litera. Este un volum care spune în peste 400 de pagini povestea unui regizor extraordinar al secolului XX, și are și caracterul analitic al operei lui. Povestea lui Ciulei este una copleșitoare, tatăl său a fost inginer și antreprenor în construcții. A fost implicat într-un scandal de crimă pasională care a ținut prima pagină a ziarelor pe toată durata desfășurării procesului. Tatăl Ciulley, inginer, conducea una din cele mai mari patru antreprize de construcții din România interbelică. A avut o relație de amor cu Tita Cristescu, una din demimondenele celebre ale epocii, fiica liderului al Partidului Comunist (partid în ilegalitate la acea vreme n.m.), Cristescu Plăpumaru. Tita Cristescu a murit otrăvită, iar inginerul Ciulley a devenit principalul suspect, târât într-un proces lung. L-a apărat Istrate Micescu, o somitate a baroului bucureștean, care a arătat că relația de dragoste se încheiase la momentul săvârșirii crimei, doar că scrisorile lor de amor au ajuns în presă. Inginerul Ciulley a fost și închis o vreme. Crima a rămas cu autor necunoscut.
Autorul Anca Hațiegan, universitar clujean la Facultatea de Teatru și Film
Chiar în acest timp, tânărul viitor regizor, un adolescent de 13 ani, descoperise Hamlet, în care, știm bine, un tânăr prinț se chinuiește să descopere condițiile tragice ale morții tatălui său. De altfel, din cauza scandalului din țară copiii, împreună cu adolescentul Liviu Ciulei, au fost trimiși în Elveția pentru o vreme în Elveția. Se întorc acasă după ce antreprenorul este achitat. Între timp tatăl construiește o clădire cu sală de teatru la parter (sala Odeon, care va deveni ulterior Teatrul Nottara) pentru fiul său, care alesese scena în pofida dorinței tatălui care îl dorea arhitect, trec prin drama morții surorii, la nașterea a doi copii gemeni. Atunci viitorul regizor și mama lui au vrut să se sinucidă. Și a venit și comunismul, când toată averea familiei a fost confiscată. Ion Caramitru mărturisea că inclusiv terenul pe care s-a construit clădirea Teatrului Național din București aparținuse familiei Ciulei. Liviu Ciulei s-a refugiat, cu vocație, dedicare și talent, în teatru (și în film), a lucrat mult, memorabil (a fost actor, scenograf, regizor), a pus în scenă Hamletul de trei ori, obsesiv. Dar până la urmă a emigrat, a doua oară practic. S-a întors în țara natală la bătrânețe și a lucrat până în buza morții. A lăsat puține mărturii despre viața personală, spunea că nu își aduce aminte, dar povestea sa se află astăzi în paginile cărții clujencei Anca Hațiegan, Ciulei și spectrul tatălui. O carte de neratat, pe care, în acest moment o găsiți fizic la librăria Humanitas Cluj și în librăriile online.
Vom reveni asupra subiectului cu un podcast.