Casa Tătaru este una dintre construcțiile cele mai reprezentative pentru arhitectura locuinței moderniste din prima treime a secolului XX a orașului Cluj. Momentul edificării construcției coincide cu o perioada de maximă dezvoltare economică a oraşului, anii 1936-1938. Edificatorul casei a fost doctorul Tătaru, personaj important al lumii medicale clujene interbelice.
Coriolan Tătaru (1889–1957) a fost fondatorul școlii clujene de dermatologie, cu merite profesionale excepționale. Coriolan Tătaru a întemeiat un muzeu al dermatologiei, ceea ce confirmă prestigiul instituției muzeale în epocă. Proiectanții sunt arhitecții Elsie Lazăr şi Gio Ponți. Pe amplasamentul casei se afla o clădire actualmente demolată care apare în fotografiile din albumul Familiei Tătaru și pe planul orașului din 1918.
Construcția casei s-a realizat într-o singura etapa probabil în intervalul 1936-1938. Casa a fost locuita de familia Tătaru și după instaurarea regimului comunist. După moartea doctorului Tătaru casa a revenit moștenitorilor care au vândut-o parțial. În anii 80 casa a fost extinsă prin adăugarea unei mansarde peste corpul parter. Aceasta este cea mai brutală intervenție pe care a suferit-o construcția pe perioada întregii sale existente. (…)
Elsie (Elzy) Lazăr & Gio Ponti Villa Tătaru Cluj-Napoca, România 1937-1938.
