Florin Zamfirescu- dezvăluiri picante din viaţa de actor la TIFF Lounge

Categorii: TIFF.13

Actorul şi totodată regizorul Florin Zamfirescu a fost prezent ieri în spaţiul TIFF Lounge unde le-a povestit fanilor săi despre viaţa de actor, dar le-a făcut şi mărturisiri ce nu au fost ştiute până acum. La rândul lor, cei prezenţi au avut ocazia să-i pună întrebări celui care va primi Premiul de Excelenţă TIFF 2014.

Pentru că filmul Năpasta va fi proiectat la Cluj în cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania, Florin Zamfirescu a povestit despre acest film oferind detalii necunoscute până acum cinefililor.

 

“S-ar putea să fie anul 1983 când s-a lansat filmul Năpasta. Au trecut mulţi ani de atunci şi ţin minte că am filmat lângă Câmpulung Muşcel într-un sat numit Bughea. Locul acela a fost descoperit după filmările noastre de acolo, Gheorghe Dinică şi-a luat o casă acolo şi apoi şi alţii.  În 1974 a fost scos spectacolul şi a fost un succes, s-a jucat în Ungaria, Franţa, Italia şi multe alte ţări şi în vreamea aceea prin ‘74 se juca spectacolul şi la nivel naţional, Florin Piersic juca rolul nebunului. A fost o concurenţă foarte mare şi când au început repetiţiile eu aveam nu mai mult 25 de ani şi mi s-a părut hazardat să mă arunce în acest rol. M-am speriat. Personajul nu era un nebun patologic. Era prostul satului. El nu a ştiut să se apere şi a fost băgat în puşcărie, iar acolo a avut momentele lui de nebuinie. Era un personaj ce îţi inspira suferinţă. Piesa a primit Leul de Aur la Festivalul Internaţional de Teatru, iar o televiziune a făcut atunci o emisiune de 45 minute cu acest subiect.  Năpata a fost un rol foarte greu. Toate interioarele le-am filmat cu piciorul în ghips. Mi s-a cerut să şi slăbesc puţin, dar mi-au făcut costumele foarte bine şi nici la ultima scenă deşi eram cu piciorul în ghips nu s-a văzut, a spus actorul

DSCN0486

 

Actoria înainte şi după regimul Comunist. „De Niro ar fi intrat la balamuc”

 

“În fiecare cadru înainte de ’90, da în fiecare secvenţă eram lihnit de foame. E un amănunt care nu se vede pe ecran. Noi, dimineaţa la şapte plecam la filmări, ajungeam pe platou şi începeam să lucrăm. Nu exista pauză de masă! Nu se discuta despre faptul că suntem oameni şi avem necesităţi. Trebuia să îţi iei ceva cu tine, dar la vremea aceea nu mâncam de dimineaţă şi apoi se făcea seara târziu şi ajungeam lihniţi. Acuma este pauză de masă am jucat într-un film austriac şi când să ne apucăm să tragem ni s-a spus că ne oprim că e pauză de masă, le-am spus că nu se poate că ne apucăm de treabă, au zis că e pauză de masă. Vă spun, dacă ar fi adus în România până în ‘89 un actor străin, nu ştiu, pe De Niro şi ar fi intrat în sistemul nostru de filmare De Niro ar fi intrat la balamuc, s-ar fi dus dracului tot talentul lui. Ceea ce vă spun eu acum nu sunt basme. Erau uneori nişte condiţii că era mai cald afară decât pe platoul de filmare şi asta nu trebuia să se vadă pe tine când vorbeai. Îl aveam regizor pe Alexa şi el ne spunea clar în faţă. „Să muriţi pe scenă”.  La un alt spectacol era să mă aleg cu probleme grave la coloană, trebuia să stau atârnat în mâini la vreo 4 metri distanţă faţă de sol şi cam 20 de minute. Când am mers la doctor mi-au spus că nu e posibil aşa ceva şi că o sa-mi distrug coloana. Vă spun că avem generaţii de tineri buni, dar condiţia e să se facă filme la fel de multe ca atunci, cel puţin 25 pe an”, a spus Florin Zamfirescu.

 

Propuneri şi alegeri vs. Reuşite şi dezamăgiri

 

“Sunt filme pe care le-am refuzat. Una dintre reuşitele în acest domeniu este să alegi corect. Mi s-a propus să rămân în Germania pentru că mi se spunea că sunt foarte talentat şi trebuia să dau un răspuns a doua zi. Le-am spus că o să-mi fie dor de stâlpii de telegraf din beton de la noi, că ai lor erau din lemn. Mi s-a întâmplat ca la 17 filme care au fost premiate să nu merg la premiere. Am jucat în ele, dar nu am mers pentru că în timpul filmărilor am simţit că nu trebuia să mă mai bag. Am dat probe la Orient Expres, la Sergiu Nicolaescu. Am dat probe şi la Ciuleandra, dar a jucat altcineva şi filmul a ieşit destul de bine”, a mărturisit regizorul.

 

Florin Zamfirescu: “Am avut norocul să nu fiu uitat”

 

“Sunt mândru doar pentru că sunt în atenţia tinerilor cineaşti, în rest un actor nu o să fie niciodată mândru, dar preferat nu m-am simţit niciodată. Aş vrea să joc mai mult. Am avut norocul să nu fiu uitat. Sunt mulţi actori de aceată vârstă care nu prea sunt băgaţi în seamă”.

 

La cererea publicului, Florin Zamfirescu le-a recomandat celor prezenţi să se uite la filmele lui.

 

“Nu pot face recomandări, dacă vreţi să vă recomand filme vi le recomand pe ale mele, să le vedeţi pe toate”.

 

Film sau teatru?

 

Întrebat ce preferă dintre un film şi o piesă de teatru, Florin Zamfirescu a răspuns: “Când mă întreabă cineva ce îmi place mai mult, filmul sau teatrul e ca şi cum m-aţi întreba dacă îmi place mai mult piciorul stâng sau dreptul. Nimeni nu poate umbla într-un picior, dar aici suntem la festival de film aşa că îmi place filmul”.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *