Din 18 decembrie și până în 5 ianuarie 2025, la Muzeul de Artă clujenii pot vedea o expoziție sintetică și bine documentată despre tot anul 1989 ca an tulburat al schimbărilor sociale din Europa de Est și al prăbușirii comunismului.
Expoziția care constă în 12 panouri de dimensiuni destul de reduse, amplasate în câteva săli din Muzeul de Artă Cluj-Napoca este totuși una foarte densă în informație. Cele 12 panouri semnifică fiecare lună a anului 1989. Manifestarea itinerantă a fost pregătită de un colectiv al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) în colaborare cu agentia de presă de stat Agerpres. Publicul vizitator poate constata izolarea și teroarea în care se desfășura viața în România anului 1989. Europa de Est și Rusia erau în plină mișcare de reforme sociale, sindicatele libere apăruseră până și în Bulgaria. Presa din jurul țării relata uriașele schimbări, doar în România apăreau doar omagiile aduse conducătorilor, articole despre împlinirile mărețe și articole care reflectă apropierea liderilor comuniști de regimurile totalitare din Orient.
În tot acest timp, Securitatea, se vede din copiile rapoartelor reproduse pe panouri, se străduia să reprime dur orice firavă urmă de opoziție, că vorbim de scrisoarea celor foști șase demnitari ai Partidului Comunist Român, de protestele urmate de greva foamei ale lui Dan Deșliu (poet cândva proletcultist), de scrisorile universitarei clujence Doinei Cornea, de revolta poetului disident Mircea Dinescu.
Vernisajul, care a avut loc în data de 16 decembrie 2024, de la ora 13:00, s-a bucurat de prezența lui Mădălin Hodor, vicepreședinte al CNSAS, care a dialogat cu Lucian Nastasă-Kovács, managerul Muzeului de Artă din Cluj-Napoca, dar și cu publicul destul de restrâns. Mădălin Hodor vede că analiza anului 1989 se dovedește complexă și, Ceaușescu își pusese amprenta de lider autoritar în toate aspectele vieții românești și se eternizase în funcție, el și familia lui. Liderul workaholic din anii 70 care muncea de dimineața de la 7.00 până la 10.00 noaptea cu o oră de pauză și care viza toate rapoartele și toate planurile, în anul 1989 se degradase fizic (un diabet galopant și, probabil, o boală degenerativă), nu mai putea munci decât o oră pe zi, dar la putere nu putea renunța, iar îndârjirea pentru păstrarea puterii prevala oricărei rațiuni. Asta a complicat mult situația.
Pericolul Securității
Securitatea avea câteva zeci de mii de angajați, dar își proiectase asupra țării o imagine supradimensionată, atotprezentă, omniscientă și înfricoșătoare. Dar, a arătat Hodor, era destulă dezordine și incompetență și în sânul acestei instituții, cu toate că toate documentele se redactau în trei exemplare, din care unul trebuia să rămână la ofițerul de caz, al doilea la superiori și al treilea la arhivă, adeseori ele rămâneau în fișetele ofițerilor inferiori, care își tineau, de exemplu, lista de informatori în agenda personală. Nu este nici acum clar dacă rapoartele securității nu erau îmblânzite, si dacă sinteze despre situația dramatică a populației, marcată de foame, frig și frică, ajungeau la vârful puterii. Un lucru este clar pentru Hodor, dușmanul era minoritarul, în primul rând ungurul, apoi evreul, neoprotestantul etc. Răul se spiralase în România anului 1989. Revoluția sângeroasă din 1989 era inevitabilă, ar putea concluziona orice vizitator de azi al expoziției. Și totuși s-a vorbit despre ea ca despre un miracol, dar este bine ca până și un miracol să fie întors pe toate fețele.
