EDITORIAL. De ce stânga (culturală) are dreptate să fie supărată

Categorii: Actualitate, Special

S-a închis Fabrica de Pensule. Nu a fost o surpriză decât pentru cei care nu au auzit de ea. Fabrica s-a închis nu acum ci, simbolic, când proprietarul clădirii a ținut conferința de presă de anunțare a restrângerii activității unor spații redate comerțului. Am fost la acea conferință. De atunci lumina s-a cam stins. Au început să plece galeriile, Plan B-ul lui Ghenie și alții. Fabrica, cum îi ziceau cei din jurul ei, a fost roasă și din interior. S-a rupt în două cu scandal imens, a apărut Centrul de Interes, care s-a închis și el. Fabrica era recunoscută internațional, prima dată a fost recunoscută afară și apoi acasă la ea, că așa e pe la Cluj. Apoi s-au rupt unii de ea și s-au dus lângă gară. Luase avânt și Centrul, la început a fost bine de tot pe-acolo, era un fel de nouă Fabrică… apoi s-a pus lacăt. Sigur că sunt o mie de motive pentru ce s-a întâmplat și/și. Am participat la „acțiuni” culturale la ambele foste ”centre” culturale. Am scris despre spectacole, expoziții, lansări de carte. Ba am participat și la dezbateri. Și la două trei petreceri.

Este evident că majoritatea publicului Fabricii, dar nu numai al ei, că pe mine el mă interesează, este public din zona de stânga culturală, progresistă. E un trend actual, e normal și chiar nu e o problemă asta. O modă culturalo-politică care va trece în mod cert. Tematicile multor acțiuni culturale din Fabrică erau dedicate aceastei zone dar nu toate.

Temele majore ale acestei stângi intelectuale, sunt în special gentrificarea, Clujul obsedat de profit, asaltul imobiliarelor, dezvoltarea sălbatică, și ele au primit un răspuns dur. Rând pe rând, așa cum cad tancurile rusești în Ucraina, au căzut Zug zone-ul, H33-ul, Centrul de Interes, acum Fabrica de Pensule. Capitalismul criticat dur de la stânga, inclusiv cea culturală, și-a impus agenda. Miki Braniște, manager cultural renumit, legată puternic de Fabrică și Claudiu Turcuș, profesor la facultatea de film și teatru au și lansat recent o carte, la editura UBB-ului, despre stânga, iar Observator Cultural în cronică semnala slăbiciunea acesteia,mai ales problemele ei de coagulare. Creația politică a acestei stângi, intelectuale în special, Demos-ul a eșuat. Imobiliar stânga a eșuat iar deși, paradoxal, știe să scrie proiecte, să strângă bani, dar nu suficienți. Așa că rând pe rând s-au pierdut spații culturale importante în Cluj-Napoca și nimeni nu face nimic.

Banii primăriei s-au dus îndeobște la Centrul Cultural Clujean (CCC-ul), care e ONG cupolă reprezentativ pentru sector, care nu are cum să se opună asaltului dezvoltatorilor căruia îi cad pradă spațiile culturale. Banii, profitul, prevalează în ochii lor și e normal. Nu li te poți opune și nici nu e treaba chiriașilor ce face proprietarul spațiilor pe o piață. Se numește cerere și ofertă, sună poate ca la o exorcizare pentru stânga dar Clujul e în paradigma asta pentru că orașul se dezvoltă tare și oamenii vor să vină să trăiască aici, vor locuințe. Nu te poți opune la așa ceva cu apel la comunism.

Dar aici ar trebui să intervină STATUL. Primăria. Statul, statul ăsta atât de mult adulat de stânga, fie ea și culturală. Statul să intervină, să dea spații culturii contemporane clujene, să facă ceva și CCC-ul cu buget atât de generos de la Primărie. Unde e aici, în schema asta ,CCC-ul? Ce face? CCC-ul trebuie, nu e timp pierdut, să fie mai prezent, activ, să intervină mai tare în viața culturală, concret, nu doar să cheme asociațiile membre la Adunarea Generală unde merge totul pe repede înainte. Să facă ceva real pentru sector, că resurse are.

Închiderea Fabricii de Pensule, așa cum bărbătește au scris cei de acolo în comunicatul prin care anunță închiderea proiectului, este un mare eșec. Demult nu am citit un comunicat așa bine scris, asumat, bine tematizat. La împachetare ne pricepem perfect, să scriem foarte bine. Aici suntem ași.

Soluții nu prea avem la situația dramatică de la Cluj-Napoca unde scena independentă a rămas doar cu Reactor-ul, care se chinuie și el, și cu Cosmic House-ul, care e privat și nesprijinit de nimic dar e… interesant. E mișto acolo.

Închiderea Fabricii de Pensule e un simptom grav care merită o dezbatere publică, poate o facem la Insomnia.

Clujul a pierdut un reper cert pentru o generație talentată majoritar din zona stângii culturale, intelectuale, și risc să spun că orașul și-a mai omorât un copil, poate cel mai valoros și mai inteligent.

Și nu e prima oară la Cluj.

2 răspunsuri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.