Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instituție publică de cultură, care funcționează sub autoritatea Consiliului Județean Cluj, organizează, în perioada 23 iulie – 10 august 2025, expoziția „Sinteză 120 – Szintézis 120 – Synthesis 120”.
Vernisajul va avea loc miercuri, 23 iulie, de la ora 18:00. Vor lua cuvântul curatorii expoziției: Miklós Ferenczy și Attila Iakob.
Expoziția „Sinteză 120 – Szintézis 120 – Synthesis 120„ este un omagiu adus artistului Gy. Szabó Béla (1905-1985) și a moștenirii lăsate în urmă de acesta, deoarece 2025 este un an comemorativ – se împlinesc 120 de ani de la nașterea artistului și 40 de ani de la trecerea în neființă a acestuia. Cu această ocazie, Muzeul de Artă din Cluj, în colaborare cu Miklós Ferenczy, custodele moștenirii artistului, aduc în fața publicului o selecție de lucrări de pictură, desen și xilogravură menită să sintetizeze cele șase decenii de activitate artistică a lui Gy. Szabó Béla. Lucrările expuse pe simezele sălilor sunt o mărturie nu numai a unui talent excepțional, dar și a unei viziuni și dorințe de exprimare artistică marcate de unicitate și structură narativă complexă. În primii ani de activitate, artistul s-a remarcat prin lucrările detaliate și solide de desen și pictură, ca mai apoi să treacă la xilogravură, care îi va deveni emblemă și pe care o va stăpâni cu măiestrie. Vitalitatea lucrărilor lui rezidă nu numai în capacitatea de înțelegere a celor redate pe suprafața de lucru, dar și în interacțiunea cu diversele spații geografice și culturale a căror imagine este prezentă în lucrări. Această perspectivă aparte se datorează, în mare parte, pelerinajelor întreprinse în China, Mexic, Bulgaria, Belgia, Ungaria etc., care i-au permis o interacțiune culturală profundă și i-au deschis orizonturile expresivității prin conexiunea la lumi diferite, dar pline de vitalitate și impregnate de o componentă culturală profundă. Pe parcursul vieții, Gy. Szabó Béla a realizat peste 1400 de xilogravuri, 10.000 de desene în cărbune sau tuș, peste 1500 de pasteluri și aproape 200 de lucrări în ulei.
Gy. Szabó Béla s-a născut la Alba Iulia și a urmat studiile liceale în această localitate, unde este remarcat de profesorul de desen Jenő Reithofer (elev a lui Bertalan Székely), care îl va ghida în primii ani de studiu. În 1923 pleacă la Budapesta, unde se înscrie la Politehnică, ca mai apoi, în 1927, să obțină diploma de inginer mecanic. Timp de patru ani după absolvirea Politehnicii, va locui cu părinții lui la Alba Iulia și va urma cursurile școlii libere de artă a lui Jenő Reithofer. Din 1931 îl regăsim la Cluj, unde este angajat al Uzinei Electrice „Energia” și artist în timpul liber. După închiderea uzinei, se decide să se concentreze mai mult pe latura artistică a vieții sale. Va expune pentru prima dată în decembrie 1932, la îndemnul lui Károly Kós, în cadrul evenimentului organizat de Societatea Károlyi Gáspár. Peste doi ani reușește să organizeze prima expoziție personală care îi va aduce recunoașterea publicului și a lumii artistice. În 1935 publică primul album cu lucrări de xilogravură, Liber Miserorum (Cartea Săracilor), unde cele 50 de gravuri de dimensiuni mici demonstrează faptul că talentul și viziunea artistică profundă nu îi sunt străine artistului. La finele deceniului, între anii 1936-1939, participă la cursurile Școlii Superioare de Arte Plastice din Budapesta, sub îndrumarea lui Lajos Nándor, și întreprinde călătorii de studiu în Bulgaria, Grecia, Italia, Iugoslavia (Coasta Dalmatică), unde realizează o amplă serie de desene în cărbune și lucrări în pastel. La finele acestei perioade, publică Liber Vagabundi (Cartea Vagabondului), un album de lucrări care reflectă impresiile din perioada drumețiilor. În anii războiului locuiește la Cluj, iar în 1941 publică un volum cu 28 de desen în tuș, sub titlul Homokvilág (Lumea Nisipurilor). În 1942 organizează o expoziție cu lucrări realizate în timpul unor șederi la Bezid și Mugurești. După terminarea războiului, artistul se implică și mai mult în activitatea de creație. Din 1947 renunță să mai execute lucrări în ulei și se concentrează pe xilogravură. În 1949, Editura de Stat îi publică un album care cuprinde 25 de lucrări de gravură în lemn. În 1951 îi este decernat Premiul de Stat pentru merite artistice, iar peste doi ani este decorat cu Ordinul Muncii și organizează o expoziție majoră la București. În 1956 și 1957 întreprinde două călătorii în China, iar desenele și pastelurile realizate în urma acestei experiențe sunt publicate, în 1959, sub titlul Schițe de călătorie din China. Tot în această perioadă, organizează o expoziție în Belgia, în 1957, și realizează un drum de documentare în această țară, în anul 1959. La mijlocul anilor 60 execută seria de lucrări Divina Comedie, care va fi publicată într-un album un deceniu mai târziu. În perioada 1969-1971 întreprinde drumuri de documentare și studiu în Ungaria, la Balaton, împreună cu Julia Ferenczy (cu care va organiza 22 de expoziții comune) și organizează o expoziție la Viena. Decorat cu Ordinul Meritul Cultural clasa I în 1971, reușește să obțină permisiunea de a întreprinde, anul următor, un drum de documentare în Mexic, unde deschide și o expoziție personală și execută o serie de lucrări ce vor fi publicate în volumul Mexikói tél (Iarna mexicană). În acest deceniu publică și albumul cu lucrări de gravură în lemn, Hónapok (Lunile) și termină seria Jelenések könyve (Apocalipsa). În ultimul deceniu al regimului comunist, întreprinde o călătorie de studiu în Germania și Finlanda, în paralel cu organizarea unor expoziții personale în aceste țări. În 1985, la vârsta de 80 de ani, se stinge din viață la Cluj.
Fany Singer, ”Fugit Irreparabile Tempus”
Muzeul de Artă Cluj-Napoca (MACN) organizează, în perioada 23 iulie – 10 august 2025, expoziția intitulată „Fugit Irreparabile Tempus” a artistei Fany Singer.
Vernisajul evenimentului se va desfășura la sediul instituției-gazdă (Palatul Bánffy, P-ța Unirii nr. 30), în data de 23 iulie 2025, începând cu ora 18:00, în prezența artistei expozante, a curatorului expoziției, Horațiu Cristea, și a invitatului lor special, Dorel Găină.
„«Sed fugit interea, fugit irreparabile tempus» — «dar timpul fuge, fuge iremediabil», scria Vergiliu în Georgicele, formulând un adevăr pe care omul îl poartă în sine: timpul trece, iar odată cu el, trecem și noi. Această conștiință a ireversibilității timpului, prezentă obsesiv în toate formele de artă de-a lungul secolelor, devine în expoziția Fugit Irreparabile Tempus nu doar temă de reflecție, ci material de lucru, forță motrice și spațiu de interogare artistică.
Fany Singer propune, în demersul său expozițional, o percepție grafică a timpului. Artista desenează și imaginează umbre, treceri, expuneri și intenționalități. Timpul este tratat nu doar ca un concept abstract sau ca o dimensiune de măsurare, ci ca parametru viu al creației. Grafica devine un instrument prin care se vizualizează nu doar ceea ce este, ci mai ales ceea ce se pierde. Fiecare lucrare este o meditație vizuală asupra crizei temporale contemporane — o epocă în care trăim permanent într-o cursă contra cronometru, într-un prezent fragmentat, accelerat, precar.
În acest context, lucrările expuse vizualizează simboluri recognoscibile ale timpului: umbra lăsată de Soare — amintind de primele forme de măsurare a timpului, scurgerea lentă a nisipului în clepsidră — imaginea clasică a efemerului, orologiul de pe perete — ca martor al rutinei cotidiene, și ceasul de la mână pe care îl consultăm reflex, instantaneu, fără a mai conștientiza ce măsurăm de fapt. Aceste elemente apar transfigurate, resemnificate, abstractizate sau doar sugerate, dar ele fundamentează discursul vizual ca punți între memoria colectivă și neliniștea actuală.
Fany Singer explorează timpul nu ca măsură obiectivă, ci ca dimensiune a devenirii interioare. Linia, pata, textura devin nu doar mijloace plastice, ci urme ale unei conștiințe care se caută în timp, se confruntă cu propria efemeritate și încearcă să o transcendă prin imagine. Grafica prezentată aici nu ilustrează timpul, ci îl trăiește. Fiecare lucrare este o tensiune între formă și absență, între durată și succesiune, între ceea ce a fost și ceea ce va fi.
Expoziția propune o imersiune în două mari feluri de a înțelege timpul, desprinse din tradiția filosofică: unul substanțialist, în care timpul este o entitate în sine, o „albie” în care curge existența, și unul relaționist, în care timpul există doar în și prin lucruri, fenomene, procese. Fany Singer nu se poziționează ferm de o parte sau de alta — ci jonglează între ele. În unele lucrări, timpul pare suspendat, ca o prezență grea, aproape minerală; în altele, este efemer, fragmentat, ca o memorie care se destramă chiar în clipa în care este evocată.
Influențele bergsoniene sunt perceptibile în felul în care timpul este abordat ca durată trăită, nu ca succesiune măsurabilă. Grafica devine un spațiu în care trecutul nu dispare, ci continuă să pulseze în prezent, iar viitorul nu este anticipare logică, ci spațiu de potențial. Această durată afectivă, subiectivă, este redată prin compoziții ce evită simetria rigidă și preferă desfășurările fluide, dinamice, în care imaginea „curge” asemenea unei conștiințe în transformare.
Dar Fugit Irreparabile Tempus nu este doar o călătorie interioară. Expoziția atinge și dimensiunea existențială profundă a ființei umane: asumarea propriei treceri. Artista nu fuge de timp, ci îl acceptă, îl chestionează, îl înfruntă cu luciditate. Aici se regăsește o apropiere de gândirea lui Heidegger, pentru care ființa este întotdeauna o ființă-în-timp, o ființă-către-moarte. Grafica devine, în acest context, un gest de conștientizare: a ceea ce pierdem, a ceea ce nu mai poate fi recuperat, dar și a ceea ce poate fi trăit pe deplin, acum.
Un aspect subtil al expoziției este ritmicitatea – exprimată vizual prin repetiție, variație, ecou grafic. Fiecare lucrare pare să aibă propriul ei „timp intern”, propriul tempo de lectură, impunând privitorului o încetinire, o atenție, o tăcere. În acest sens, Fugit Irreparabile Tempus nu este doar o expoziție despre trecere, ci și despre prezență. O pledoarie pentru redescoperirea timpului ca trăire, nu doar ca resursă.
Și poate că, în fața acestor lucrări, Vergiliu nu este doar un ecou al trecutului, ci o prezență tăcută care ne amintește: da, timpul fuge. Dar tocmai de aceea, trebuie să învățăm să-l privim. Să-l conștientizăm. Să-l transformăm, prin artă, în experiență de viață. Fugit Irreparabile Tempus este astfel nu doar o constatare, ci o invitație la luciditate, la a trăi fiecare clipă cu ochii larg deschiși, înainte ca ea să devină trecut”. (Horațiu Cristea, curator)
Expoziția rămâne deschisă publicului spre vizitare până în data de 10 august 2025, de miercuri până duminică, inclusiv, în intervalul orar 10:00-17:00. Ultimul bilet de intrare va fi emis la ora 16:30.
