Joi, 15 iunie, în cadrul celei de-a 22-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), are loc lansarea, în prezența autorilor, a volumelor: Post/neoistoria filmului românesc (și nu numai) în mono-dialoguri critice (via Facebook & Extra-Fb.). Vol. 3 de Valerian Sava (foto) și Metafizică și concret în Arta Actorului. Convorbiri cu Adrian Titieni, Andi Vasluianu și Ruxandra Ghițescu de Emanuel Pârvu. Cărțile fac parte din Colecția Tiff Cinefil, coorodonată de Ioan-Pavel Azap și promovată de TIFF.
Prezintă: Ovidiu Pecican și Vasile G. Dâncu.
Evenimentul, organizat de TIFF și Editura Școala Ardeleană, va avea loc, începând cu ora 15:30, la TIFF Lounge (Piața Unirii, Cluj-Napoca).
„Printre atâtea profeții ce văd cultura redusă la mesaje-text pe telefonul mobil și la proiecții holografice inconsistente, orizontul își completează totuși azi geografiile cu mari construcții global-metropolitane. Astfel, epopeea compozit-barocă, asumat subiectivă și apăsat erudită a lui Valerian Sava se alătură mănoaselor șantiere vaste care, profitând de un climat relaxat de creație, mărturisesc vigoarea creativă a celor aleși. Critic de pasiune, de vocație, de îndărătnicie și deci de cursă lungă, Valerian Sava a găsit în sine resursele de a păși mai departe în opera lui, recuperator-polemică, pe seama cinematografiei românești actuale, ajungând, iată, la volumul al treilea al unei a treia cărți. Mărturie emoționantă a unui pathos personal, a unei bătălii idiosincratice și a unei nobleți discursive, proiectul întregește nu doar efigia unui autor, ci și un peisaj cultural în care cărțile de excepție pot surveni și dinspre noile media și rețele de socializare (Facebook în cazul de față). Ținând în mână acest volum, bucuros că lupta continuă, nu poți spune altceva mai stenic decât că… Valerian Sava merge mai departe, împlinind și conștiința critică de sine a noului nostru cinema.” (OVIDIU PECICAN)
„Există lucruri în Arta Actorului la care nu există răspunsuri general valabile – în primul rând din cauza individualității, apoi există lucruri care au o practică general valabilă, ambele extreme rezumându-se la paradigma «meseriei» – este sau nu este o meserie? Nu știm. Arta Actorului este diferită de Arta Filmului sau de Arta Spectacolului, dar putem vorbi de actorie chiar prin spectrul neprofesionistului (iar exemplele sunt multiple). Bucătăria internă a actorului este un subiect de discutat dacă vorbim de analiză sau teorie, dar atâta timp cât expresia exterioară a Artei Actorului este cea dorită, poate rezulta că metoda folosită a fost una cu rezultate – așa cum spunea Ion Cojar «orice metodă dă rezultate, este o metodă». Dialogurile din această carte sunt dialoguri cu profesioniști, sunt dialoguri venite din studiu sau cursuri, sunt dialoguri menite să ridice întrebări, nu să ofere răspunsuri și, mai ales, să arate trei metode diferite (și paradoxal asemănătoare) de abordare a acestui domeniu – fiecare în relație proprie cu sine, cu gânduri sau întrebări aplicate, cu tendințe și impresii formate din experiență. În speranța unei lecturi line, în speranța unei lecturi plăcute, menționez doar (de la început) că nu este o carte care se adresează doar specialiștilor, ci tuturor celor care încearcă să micșoreze distanța dintre sine și sine, tuturor care au întrebări despre sine și cum funcționează măștile noastre de actori în raport cu aproapele sau cu societatea.” (EMANUEL PÂRVU)
