Ca în fiecare an, în data de 18 mai, clujenii au luat orașul la pas pentru a vizita cele 30 de obiective culturale incluse în itinerarul pregătit pentru „Noaptea muzeelor”, coordonat la nivel local de Centrul de Cultură Urbană al Primăriei Municipiul Cluj-Napoca.
Noaptea Muzeelor este denumirea dată evenimentului anual cultural patronat de Consiliul Europei, de UNESCO și de Consiliul Internațional al Muzeelor (ICOM), prin care numeroase muzee, în parteneriat cu diverse alte instituții de cultură, își deschid liber porțile, simultan, până târziu în noapte.Primul eveniment de acest s-a desfășurat în anul 1997 în Berlin, în sâmbăta cea mai apropiată de data de 18 mai.
Anul acesta, însă, evenimentul a fost marcat de protestul anunţat de sindicaliştii din capitală, care cer creşterea cu 20% a salariilor din sectorul muzeal pentru orice poziţie profesională și echilibrarea marilor inechităţi şi discriminări care există în interiorul sectorului cultural. În acest context, patru muzee din Cluj-Napoca, printre cele mai importante, Muzeul de Artă, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei, Muzeul Farmaciei și Muzeul Etnografic nu au participat la eveniment.
În pofida acestui boicot, clujenii au avut oportunitatea de a vizita gratuit zeci de alte instituții culturale. Două dintre acestea au atras cel mai mult publicul, fiind vorba de Muzeul Holocaustului din Transilvania de Nord, din cadrul Institutului de Iudaistică și Istorie Evreiască „Dr. Moshe Carmilly” și Templul Memorial al Evreilor Deportați din Cluj, mai precis fosta Sinagogă Neologă din oraș.
O cămăruță prea mică pentru marele martiriu al evreilor din Cluj
Muzeul Holocaustului din Nordul Transilvaniei a propus pentru Noaptea Muzeelor expoziția „Știință și rasă: teoriile rasiale moderne și Holocaustul evreilor”, desfășurată într-una din sălile minuscule ale Institutului de Iudaistică. Expoziția a fost concepută ca o entitate cu două dimensiuni: cea narativă și cea vizuală, bazată pe expunerea unei selecții de cărți reprezentative pentru dezvoltarea teoriilor rasiale antisemite moderne și legitimarea lor științifică, printre care cele ale unor autori precum Karl Marx, Gustave Le Bon, Eugen Fischer și Nicolae C. Paulescu, care au încercat să construiască teorii științifice rasiale la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Pe lângă acestea,au fost expuse și interpretări contemporane ale legăturii dintre lumea academică și intelectuală și fascism/nazism, precum și ale activității unor medici naziști, cum ar fi Josef Mengele.
Pentru a-i ancora cu adevărat în realitatea dramei experimentate în barăcile din Auschwitz, organizatorii au oferit vizitatorilor șansa de a viziona mărturiile supraviețuitorilor lagărelor naziste, în special ale celor care l-au întâlnit pe doctorul Mengele- doctorul terorii.
„Pe mine, de exemplu, englezii m-au eliberat”, își amintește cu lacrimi în ochi Eva Katz- supraviețuitoare a Holocaustului. Născută în județul Cluj, avea 12 ani când zona unde locuia a trecut sub ocupație maghiară. „ Ne-am trezit strămutați în zona sinagogii, în așa-zisul ghetou, de unde am fost îmbarcați în vagoane în ’44”. Au crezut că îi duc în Turda, care nu era sub ocupație, dar s-au trezit purtați de temutele „trenuri ale morții”.
„Dintre membrii familiei mele nu a supraviețuit nimeni. În ’45, când germanii au înțeles că au pierdut, au încercat să ne omoare, pe noi, puținele „rămășite umane”, că oameni sigur nu mai eram… dar am fugit, ne-am ascuns în pădure, până ne-au găsit americanii.”. Eva a mai zăbovit un an prin Germania eliberată ca să găsească oameni cu care să se-ntoarcă:„ Alții au ales să plece în America, iar eu, de exemplu, am mers acasă.” A ajuns cu autobuzul până la Huedin, unde a dat peste un văr care a luat-o acasă, fiindcă ea nu mai avea acasă- nu mai avea nimic, fiindcă autoritățile au confiscat tot. A reușit doar să-și păstreze zestrea pe care a încredințat-o unui fermier.„ Mama a dat aurul la popă, dar au luat totul”.
Sinagoga- un templu al mărturiei supraviețuirii
Expoziția din Sinagoga de pe strada Horea a fost, însă, mai mult decât o simplă atracție, ci chiar una dintre activitățile organizate odată cu comemorarea a 80 de ani de la începutul deportării evreilor din Cluj.
Ghetoul din Cluj a fost amplasat în cartierul Iris, pe lângă magazinul lui Bogdan, în zona vechii fabrici de cărămizi: niște șoproane fără ferestre, unde, pentru câteva luni au fost înghesuiți 18 mii de oameni.
În 23 mai 1944, a plecat primul transport cu 3100 de evrei cu destinația Auschwitz. „Au urmat încă 5 transporturi, care au reușit în 10 săptămâni să facă să dispară peste 17 000 de evrei din Cluj care reprezentau 1/5 din populația orașului din acel moment”, povestește Andrei Zabor- cel care a scris istoria evreilor din Cluj. Pe 9 iunie a fost ultimul, iar la 4 luni, autoritățile au aruncat în aer sinagoga ca semn al victoriei asupra „dușmanului evreu”. „S-au întors aproximativ 3000 de oameni, niciun copil și niciun bătrân nu a supraviețuit”, afirmă acesta. Se întorceau foarte puțini bărbați tineri, fapt care a cauzat creșterea numărului de căsătorii mixte: cu români sau maghiari.
Din zona Transilvaniei de Nord au fost în total 45 de transporturi cu 130 000 de persoane, dintre care 30 de mii doar din Oradea.
În prezent, comunitatea evreiască din Cluj-Napoca numără peste 400 de persoane, majoritatea bătrâni, dar cu o dorință înflăcărată de a păstra vie memoria celor care au reușit să supraviețuiască iadului pe pământ.
Text de Paula Măriuța, studentă , an 1, Jurnalism, UBB
