Recent, în una din sălile de conferințe ale Hotelului Belvedere a avut loc întâlnirea cu publicul a unei personalități de prim-plan a României. Ana Blandiana este o scriitoare română de primă mână, dizidentă importantă în timpul comunismului, când a fost interzisă, iar lucrările ei au circulat în regim de samizdat, mai apoi inițiatoare și președintă a Alianței Civice, organizație postdecembristă cu rol fundamental în democratizarea societății românești. A inițiat împreună cu regretatul ei soț, scriitorul Romulus Rusan, o instituție muzeală de mare impact pentru educația și memoria românilor, Memorialul de la Sighet, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței – având ca scop reconstituirea și păstrarea memoriei rezistenței anticomuniste din România. În ciuda acestei rodnice activități civice, Ana Blandiana a scris în permanență, a publicat poezie, proză, memorialistică. Anul trecut a primit Premiul Prinţesa de Asturia pentru Litere 2024, în cadrul unei ceremonii prezidate de Familia Regală a Spaniei la Teatrul Campoamor din Oviedo.
Întâlnirea organizată de Mathias Corvinus Collegium (MCC), în cadrul unei serii de trei întâlniri cu publicul cu tema Revoluției din 1989 s-a dovedit una de impact. Sala a fost plină, semn că vocea Anei Blandiana este încă ascultată, că mesajul ei are impact. Interlocutor elegant, discret entuziast, atent i-a fost universitarul clujean Virgiliu Țârău, specialist pe studiul comunismului. Conferința a durat două ore și punctul de plecare și pretextul ei a fost Revoluția din 1989, dar discuția reflectat de fapt îngijorări legate de actualitatea imediată.
„Libertatea nu este o noțiune statică” a stabilit în deschidere Ana Blandiana, și pornind de aici s-a analizat mersul acestei idei în timp, ca să se ajungă la concluzia că azi „Libertatea nu mai entuziasmează”. Dar până acolo povestea a debutat de la o mică istorie din 1989. Era noaptea de revelion. La Uniunea Scriitorilor, câțiva autori fuseseră anunțați că vine un avion cu 100 de scriitori și ziariști francezi care un făcut un coup de fuoudre pentru România, și care vin să petreacă trecerea între ani la București. Francezii au venit cu pachete de bunătăți, cu brânza lor fabuloasă, autorii români nu aveau nimic, nici măcar pâine. Si pentru că armata și soldații erau încă pe stradă, au ieșit să se plimbe pe străzi ca să vadă și ei un pic cum arăta Bucureștiul la acel moment dramatic. Soldații, cum știm, erau tineri de 19-20 de ani, arătau slabi, precar îmbrăcați, derutați și nedumeriți. Francezii le-au pus întrebări, dar unul dintre soldați a dorit și el să pună o întrebare. Cea mai bună, crede și azi Ana Blandiana: „Cum trebuie să ne purtăm noi în libertate?”. Povestea până aici a fost scrisă și publicată în volume, dar finalul ei nescris ni l-a spus poeta la întâlnirea de miercuri. Un jurnalist l-a căutat pe militarul din 1989 și l-a găsit, ba mai mult a organizat o întâlnire cu poeta româncă. Soldatul făcuse două facultăți între timp, de Stiințe Economice și de Sport, se stabilise la Brașov și era momentan șofer de taxi.
Pierderea libertății
Dar Ana Blandiana crede și azi că întrebarea ridicată de soldat rămâne de actualitate. Acum s-a ajuns în acest punct menit să ne îngrijoreze după numeroase transformări sociale și de mentalitate, lucruri despre care curajoasa personalitate care este Ana Blandiana nu s-a ferit să afirme că le vede pe unele ca pe deviații. Între ele, tehnologia pusă la treabă pentru forțe obscure, și curentele „woke” și „cancel culture”. „Libertatea poate deveni prea transparentă și atunci dispare. Este o formă de nebunie”. Despre formele de ștergere a libertății a spus că ele există și se manifestă, ele pot fi detectate când preiei gândul vinovat, când practici fanatisme, fantasme, patetisme. Una dintre cauzele pierderii libertății, identificate de Ana Blandiana, este fărâmițarea socială, izolarea, chiar escapismul în universuri personale, fals idilice. Evenimentele politice din România de azi țin de libertatea fantastică, un lider care este un șarlatan, ba mai mult toată această situație nu putea fi imaginată nici de un scriitor talentat, cum invitata de miercuri fără îndoială că este. Cu zâmbetul pe buze, recunoscând că mimează o naivitate care o ajută foarte mult, poeta Ana Blandiana și-a făcut publice îngrijorările, a identificat și a acuzat subtil că se rănește și opacizează o noțiune pentru care românii au făcut o revoluție în stradă în Decembrie 89, Libertatea.
