Spotlight, filmul regizat de Tom McCarthy şi cu scenariul scris de Josh Singer şi acelaşi Tom McCarthy a câştigat azi dimineaţă, la 07.10, ora României, premiul Oscar pentru cel mai bun film din 2015!
Pelicula a bătut filme foarte mediatizate, cum ar fi The Revenant. Toată lumea miza pe succesul filmului lui Alejandro Gonzales Inarritu, dar Academia a fost de altă părere. Şi bine a făcut!
Pentru că Spotlight a meritat cu vârf şi îndesat acest Oscar, mai ales că The Revenant este un film bun, dar care mi se pare supralicitat.
Demult nu m-am bucurat de succesul unui film aşa cum m-am bucurat de Oscarurile primite de Spotlight. Da, Oscaruri, pentru că pelicula a câştigat două, si pentru scenariu original şi pentru cel mai bun film.
Ceremonia de la Dolby Theater din Los Angeles a început în România în creierul nopţii, la 03.30, cînd doar cinefilii pasionaţi până la fanatism şi reporterii de la siteurile de film, culturale sau agenţiile de presă nu aveau somn.
Am savurat succesul la maximum, deşi nu am mizat că va câştiga, crezând că dacă The Revenant nu va lua Oscarul, atunci The Martian sau The Big Short vor câştiga mult râvnita statuetă de aur.
Să mai spun şi că Spotlight a intrat de vineri în cinematografele româneşti.
Spotlight a venit în România exact în mijlocul unei isterii mediatice care pare că nu se mai termină, cea care are în centru controversatul trust Intact, executat silit de Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală (ANAF), care, după aproape doi ani de lâncezeală, a trecut la executarea silită a unei sentinţe judecătoreşti. Un scandal ca o hârtie de turnesol pentru presa română, o presă de prea multe ori expertă în tot ceea ce nu trebuie, niciodată, să fie de fapt o presă.
Da, e despre presă Spotlight, e despre un ziar serios, quality, e despre presa onestă, despre adevăr, oricât e el de incomod, despre jurnalismul de investigaţie de cea mai bună extracţie. Este exact inversul a ce se întâmplă la noi, unde şantajele, dezinformările, trunchierile, comenzile de care dau dovadă unele instituţii media primesc o replică aproape inexistentă din partea Consiliului Naţional al Audiovizualului, sau chiar din partea societăţii. Singură justiţia pare să mai lupte cu şantajele din presă, iar condamnările pe aceste infracţiuni s-au înmulţit, din fericire.
Spotlight
Patru jurnalişti de investigaţie formează la cotidianul nord american The Boston Globe departamentul intitulat Spotlight. Cei patru jurnalişti, reporterii Sacha Pfeiffer (interpretat de Rachel McAdams, nominalizată la cel mai bun rol secundar feminin), Michael Rezendes (Mark Ruffalo, nominalizat la cel mai bun rol secundar masculin), Matty Carroll (Brian d’Arcy James) şi Walter ‘Robby’ Robinson (Michael Keaton), supervizaţi de Marty Baron (Liev Schreiber) şi Ben Bradlee Jr. (John Slattery) pornesc o investigaţie devastatoare, 600 de articole în trei ani, pornind de la o ştire simplă din propriul ziar….Investigaţia duce la un cutremur local, naţional şi chiar mondial.
O reţea enormă de preoţi pedofili catolici este devoalată de investigaţiile celor patru. Christopher Law, cardinalul de Boston al Bisericii Catolice Nord-Americane, interpretat excelent de Len Cariou, e nevoit să demisioneze iar biserica îl transferă la…Roma.
Excelează în film avocatul abuzaţilor, Mitchel Garabedian (Stanley Tucci), cu o prestaţie actoricească de zile mari.
Personajele lui Tom McCarthy sunt unul mai fascinant ca celălalt. Rezendes e genul de reporter curajos până la limită, care e dat afară pe uşă şi intră înapoi, pe gaura cheii, mereu pe fugă, mereu în căutarea dreptăţii şi a informaţiilor care să ducă la ţintă. Sacha Pfeiffer este o reporteriţă curajoasă şi insistentă, care ştie cum să discute cu sursele. Matty Carroll e cel mai liniştit din departament, dar tenace iar Walter ‘Robby’ Robinson (Michael Keaton) e un şef experimentat, care nu se lasă influenţat de complicităţile la care îl îndeamnă vechii săi amici catolici din Boston. Toţi reporterii din Spotlight sunt din Boston şi îi vor binele iar pentru asta trec peste prietenii vechi. Roby nu ezită să meargă acasă la un vechi prieten, avocat, pentru a-i smulge o confirmare decisivă pentru anchetă, un apropiat cu care joacă amical golf în timpul liber. Un avocat care a apărat cauza bisericii salvând preoţi pedofili.
Alţi doi avocaţi, Mitchell Garabedian (Stanley Tucci) şi Eric MacLeish, interpretat grozav de Billy Crudup, unul al abuzaţilor şi celălalt de partea Bisericii întregesc portretele unor actori cu roluri impresionante.
Presa, un personaj
Dar personajul central în Spotlight este …presa, este jurnalismul de investigaţie de cea mai bună calitate. Cu lupta sa pentru adevăr, cu poticnelile sale, cu jurnalişti ameninţaţi, reporteri veşnic presaţi de timp, de concurenţa cu restul ziarelor, cu uşile închise în nas, cu tot arsenalul blocării adevărului.
Spotlight e despre meseria făcută cu pasiune nu de nişte supermani ci de nişte oameni obişnuiţi, cu problemele lor. Acesta este şi punctul forte al filmului. Sacha locuieşţe cu soţul şi cu bunica sa, catolică ferventă, Rezendes stă într-un subsol prost amenajat, despărţit de soţie, Matty Carrol cu copii la câţiva paşi de locuinţa terifiantă a unui… preot pedofil.
Toţi sunt oameni obişnuiţi dar reporteri curajoşi, ghidaţi de un trio formidabil de şefi, de departament sau de ziar, care le ţin spatele şi îi coordonează magistral: Walter ‘Robby’ Robinson, Baron şi Braddley jr.
Nici discuţiile sensibile cu patronatul ziarului, citit de 55 la sută de cititori catolici, nu blochează investigaţia. Totul e dus pînă la capăt, cu orice preţ.
Un film despre curaj în presă, despre adevăr, despre profesionalism dus la extrem, despre tenacitate.
Un film în care presa e personajul principal.
Presa de calitate, care nu se predă.
PS
Dacă doriţi să vedeţi Spotlight, o puteţi face la Cinema Victoria şi Cinema Florin Piersic de astăzi până joi inclusiv.
