Criticul literar Paul Cernat (foto) scrie o postare interesantă despre Constantin C. Tonegaru, tatăl poetului cunoscut Constant C. Tonegaru. Personajul este puțin cunoscut și are un jurnal publicat.
”Puțină lume (își) mai amintește de Constantin C. Tonegaru, tatăl poetului mult mai cunoscut Constant Tonegaru; din fericire, aflu că sînt cîțiva… Omul chiar a fost o figură. S-a născut, ca Urmuz, în 1883 la Curtea de Argeș, și a avut o biografie de roman senzațional. Ofițer de marină cu studii în Italia, mobilizat în WW1 în Serviciul Maritim Român, a străbătut în tinerețe mările și oceanele lumii, ținînd și un jurnal de bord publicat în 1905 („Pe apă”, semnat Tonegaro și apărut la Piatra Neamț); a făcut, de asemenea, Facultatea de Drept la București (specializat în drept maritim), lucrînd ca avocat la Direcția Porturilor și Comunicațiilor pe Apă; a publicat numeroase volume de drept comercial și maritim (unele pot fi găsite și azi prin anticariate…), a întemeiat instituții de profil, a colaborat la presa marinărească, întemeind el însuși reviste, și a susținut propuneri ambițioase privind naționalizarea unor industrii navale. Altfel, chefliu notoriu, protagonist al mai multor scandaluri. Fără talentul lui Jean Bart (Eugeniu P. Botez) a scris și literatură marinărească: poezie și proză, fără a mai vorbi de bogata publicistică literară risipită prin reviste tradiționaliste. Contribuțiile lui literatoricești cele mai importante rămîn, alături de amintitul jurnal, antologiile de proză și poezie maritimă autohtonă („Marea”, „Poezia mării”), primele și probabil singurele de acest fel la noi. Păcat că nu a apucat să-i prindă în ele pe frații Gheorghe și Nicolae Bogza, ei înșiși fii de marinar și cu viitoare antecedente în materie pe apă dulce sau sărată: erau mititei pe atunci… Nu întîmplător, placheta de versuri „Ioana-Maria” a lui Geo B. și „Plantațiile” lui Constant Tonegaru sînt atît de seduse de mirajul călătoriilor, pe urmele lui Minulescu („Sosesc corăbiile, vino…”). În 1937, cînd își „lansa la apă” fiul în paginile revistelor lui N. Iorga (păcatele tinerețelor…), avocatul Tonegaru senior devenea protagonistul unei crime pasionale cu răsunet în epocă. Nu știu cînd a murit, mai caut date.”, a scris criticul literar.
