TIFF.15, ediţia aniversară, a fost cel mai mare de până acum. A beneficiat de cel mai mare buget, nici mai mult nici mai puţin decât 1.8 milioane de euro!
A fost un monstru de festival pe care echipa clujulcultural.ro a încercat să îl acopere pentru cititorii siteului. Am fost parteneri media, dar asta nu înseamnă că nu avem şi simţ critic. Ba din contră. Aşa că astăzi scriem ce ne-a plăcut şi ce nu ne-a plăcut.
E opinia noastră, a singurului site cultural din Cluj, după ce 10 zile am fost în miezul TIFF-ului. Dincolo de strategiile de PR aruncate în spaţiul public, care încearcă să arate un TIFF perfect, sunt, inevitabil la anvergura asta, şi chestiuni care trebuie corectate, sau care, pur şi simplu, nu ne-au plăcut, sau nu au mers. Sau care ne-au plăcut, TIFF având şi muuulte părţi bune.
Loredana Bertişan, cu 10 BUNE:
- Invitatul de onoare Sophia Loren. O mare surpriză, un element important care a adus festivalul mai aproape și de cei trecuți de prima tinereţe.
- Deschiderea impresionantă prin prezența trupei de acrobați Transe Express.
- Proiecția pentru nevăzători a fost, pentru mine, unul dintre cele mai emoționante momente și punctul forte al festivalului. Un festival de film de care până și nevăzătorii se pot bucura merită toate laudele.
- Implicarea localităților din vecinătatea Clujului, Bonțida și Gilău. Spectatorii au luat o pauză de la aglomeratul Cluj, iar din punct de vedere turistic, cele două castele au fost puse în valoare cu spectacole extraordinare. De asemenea, foarte bună ideea de a asigura transportul.
- Filmele românești au fost alese pe sprânceană, publicul fiind încântat de vizionarea acestora. De asemenea, faptul că unii regizori și actori au fost prezenți la TIFF Lounge, la o întâlnire cu publicul a fost o idee foarte bună pentru că s-au putut afla multe întâmplări din culisele producț
- Reuniunea echipei filmului ,,Legături bolnăvicioase” la 10 ani de la premiera filmului.
- Prețurile accesibile, reducerile care au fost oferite pentru studenți și elevi.
- Proiectul 10 pentru TIFF. Am văzut o echipă de tineri actori care după câteva zile erau mai încrezători în propria persoană și, totodată, mai dornici să facă film.
- AperiTIFF-ul zilnic cu articole de calitate.
- Prezența activă la capitolul postări în social media, atât în fiecare zi de festival, cât și la gala de închidere când s-a făcut live text.
Câteva RELE:
- Unele evenimente cu același nivel de importanță s-au suprapus.
- Lounge-ul ar trebui să fie puțin mai mare. De asemenea, ar trebui mai multă atenție la sonorizare. În unele zile sunetul a fost foarte prost.
- Din punctul meu de vedere, anul acesta nu s-au promovat foarte mult concertele care au avut loc. De asemenea, cred că ar fi fost utilă și organizarea unei întâlniri a soliștilor cu presa. De exemplu, concertul cu Alexandrina a fost promovat ca fiind o celebrare a 10 ani de la debut, însă nu a avut loc nicio întâlnire în care publicul şi presa să poată povesti cu ea.
Tiberiu Fărcaş:
De rău dar nu neapărat.. rele
-TIFF a devenit un eveniment care ucide spontaneitatea. Trebuie să planifici, nu mai poţi merge la film cu o juma de oră înainte că nu mai prinzi bilet şi stai pe afara. Trebuie să îţi iei concediu, să vii cu 3 ore înainte să prinzi bilet la film. Tre să iei de pe online bilet altfel ai pierdut.
- nu ştiu dacă e neapărat rău, mie însă nu îmi place, trag spre patriotismul local. Vreau ardeleni mulţi. Deci invazia de industrie bucureşteană, în fiecare miercuri, cu o zi înainte de Zilele filmului românesc. Acolo, e, la capitală, încă, industria cinematografică, acolo sunt casele de producţie şi de distribuţie, nu pot fi ignorate. Aşă că desantul adus de organizatori şi HBO transformă Clujul într-un mic Bucureşti, care se ştiu, se cunosc. Sunt ca acolo, la ei acasă.
- că în continuare sunt oameni în sală care vorbesc tare şi se comportă ca nişte ghiolbani, care la o scenă nud râd ca proştii. Nu ţine de TIFF, ţine de educaţie, ca şi treaba cu telefoanele mobile care sună în timpul filmului. Mai avem de lucrat la educaţie. Cu toţii.
- că e mult prea mare şi nu putem participa la filme şi concerte, la toate dacă se poate! Dar asta poate ţine de esenţa unui festival. Anul ăsta însă parcă au fost prea multe evenimente bune deodată.
- că a fost furat la propriu însuşi Tudor Giurgiu la HBO Party. Cocalarii nu au ce căuta, şi nici penalii: vezi Andrei Hrebenciuc şi Codin Maticiuc. Trebuie o verificare mai clară a celor care intră. Şi invitaţi cei care chiar au legătură cu TIFF-ul.
- că nu se prea (mai) mizează pe presă locală. Că la partyuri selecţia la intrare e aleatorie şi rişti ca presa care a fost loială 15 ani să fie ocultată, în ocurenţă cu naţionalii şi internaţionalii.
- Alexandrina merita o sesiune la Lounge.
- prea multe filme franţuzeşti, 60 la sută.
- că nu e curent în prize la Casa TIFF, la bistro, nu poţi lucra daca laptopul nu are independenţă şi depinde de alimentare non stop, există şi astfel de cazuri.
- subtitrările nu au bătut de multe ori cu ce se se vorbea în film, erau decalate. Un exemplu, la proiecţia Hitchock. Dacă e un film în altă limbă ca engleza eşti pierdut.
- că filmele premiate sâmbătă nu au mai multe proiecţii, în locaţii cât mai mari, de exemplu Câini, la Victoria, a rupt tot. Frumos că a mai fost odată, la 21.15, un semn de respect. Merita să fie dat la Piersic, sala e mult mai adecvată.
BUNE
- că organizatorii inovează mereu
- Sophia Loren, Mădălina Ghenea şi Carmen Galin
- că există TIFF Lounge
- că există tradiţia partyurilor
- că există ziar tipărit, AperiTIFF
- că Mihai Chirilov a ales o serie de filme fabuloase
- că există TIFF. Pur şi simplu.