S-a stins alaltăieri, la o lună după ce împlinise 87 de ani, Marin Diaconu, anunță criticul literar Paul Cernat pe facebook.
”Absolvent al facultății de Filosofie în 1965, devenit mai apoi, „sub vremi”, cadru universitar la catedra de Filosofie a Politehnicii bucureștene și-a susținut doctoratul în 1980 cu o teză despre „conceptul de ideal” în filosofia românească interbelică, publicată abia în 1998. Deși volumele sale despre C. Rădulescu-Motru, Lucian Blaga, Eugen Ionescu, Nae Ionescu sau C. Noica nu sînt de lepădat, nu gîndirea speculativă a fost punctul său forte, ci mai modesta, dar atît de necesara pasiune documentară în marginea ei, adevărata sa operă fiind cea de editor al textelor nu neapărat filosofice ale filosofilor autohtoni. A fost cercetător la Institutul de Teorie Socială al Academiei Române, colaborînd inclusiv cu Institutul „G. Călinescu” la editarea integrală a scrierilor românești ale lui Emil Cioran, a operei lui Mircea Vulcănescu (pe care o diseminase, mai înainte, și la alte edituri) sau la cele două volume masive de documente ale „existențialismului românesc.” Mai înainte, editase la Humanitas publicistica de tinerețe a lui Constantin Noica, din păcate abandonată cu mult înainte de a fi fost încheiată; a editat și alte scrieri noiciene, mai vechi sau mai noi. A co-editat (în colaborare cu Dora Mezdrea) opera scrisă a lui Nae Ionescu, editînd de unul singur și unele cursuri ale celui din urmă sau conferințele radiofonice ale lui Ion Petrovici. Tot lui i se datorească, la începutul anilor 1990, publicarea în volum a revistei interbelice „Criterion.” Avea în proiect și o editare a „operei filosofice” maioresciene. În afara preocupărilor filosofice, a adunat meticulos într-un volum gros bibliografia tuturor textelor lui Eugen Simion. Prezență fragilă, de truditor benedictin tenace pe băncile Bibliotecii Academiei, complet lipsit de aroganța specifică multor filosofi, a plecat dintre noi la fel de discret cum a trăit!
