Despre programul serii:
Sebastian Țună – Fantasy II pentru vioară și chitară
Interpreți: Constantin Andrei-chitară și Sabin Argintaru-vioară
Sebastian Țună a urmat studiile de licență în Pedagogie muzicală la Universitatea „Emanuel” din Oradea, iar ulterior licența și masteratul în Compoziție muzicală la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. În 2024, a finalizat studiile doctorale în cadrul aceleiași instituții, sub coordonarea prof. univ. dr. Adrian Pop.
Este laureat al mai multor premii și burse, printre care se numără Concursul internațional „Sigismund Toduță” (2017), Concursul internațional de interpretare și compoziție FISP (2018), „LOGOS” Music Award – Chicago (2016) și Concursul național „Mihail Jora” (2017).
În urma unui concurs susținut la Conservatorul „Giuseppe Verdi” din Milano, a obținut o bursă pentru masteratul internațional de nivel doi în Compoziție muzicală, având prilejul de a studia cu reputați compozitori contemporani, precum Michael Jarrell, Ivan Fedele, Alessandro Solbiati, José Manuel López López, Toshio Hosokawa, Beat Furrer și Salvatore Sciarrino. A participat, de asemenea, la numeroase cursuri de măiestrie și workshop-uri dedicate tinerilor compozitori, atât în România, cât și în străinătate.
Lucrarea Fantasy II pentru vioară și chitară descrie imaginea unui „duel între doi spadasini”, prezentat prin elementele sonore care configurează dialogul tensionat dintre vioară și chitară. După o desfășurare dinamică și plină de contraste, finalul aduce o metamorfoză sonoră ce transformă confruntarea în pace și unitate, marcate prin scriitura omoritmică (unison ritmic) cu rol conclusiv (sursă text: Sebastian Ţună).
Tiberiu Herdlicska – Sudden Collapse pentru flaut, clarinet bas și pian p.a.a.
– Interpreți: Tiberiu Herdlicska-pian, Răzvan Poptean-clarinet și Flavia Herdlicska-flaut
Tiberiu Herdlicska a studiat la Colegiul de Muzică „Sigismund Toduță” (pian) și la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” (compoziție). În calitate de pianist, pe parcursul studiilor, a obținut numeroase premii la concursuri și a participat la cursuri de măiestrie care i-au modelat formarea și i-au definit liniile artistice pe care le va urmări ulterior. Fiind profesor de pian la Colegiul de Muzică „Sigismund Toduță” (2010-2020), a realizat alături de catedra de pian numeroase recitaluri și concerte de muzică contemporană, deschizând astfel preocuparea, în cadrul catedrei, pentru repertoriul pianistic contemporan. Dintre aceste manifestări artistice amintim Concertul John Cage, unde au fost interpretate integral Sonatele și interludiile pentru pian preparat. De asemenea, Tiberiu Herdlicska a prezentat numeroase lucrări pentru pian în primă audiție absolută.
În calitate de compozitor, pe lângă studiile de la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” (îndrumat de prof. univ. dr. Adrian Pop și de acad. Cornel Țăranu), Tiberiu Herdlicska a participat la numeroase cursuri de perfecționare alături de compozitori renumiți. Lucrările sale au fost premiate la diferite concursuri și prezentate în festivaluri precum Toamna Muzicală Clujeană, Cluj Modern, Meridian, Festivalul Muzicii Românești, Festivalul Ligeti, etc. De-a lungul timpului, Tiberiu Herdlicska și-a manifestat predilecția pentru genul cameral.
În prezent, Tiberiu Herdlicska îmbină latura didactică cu activitatea de compozitor și pianist. Este asist. univ. drd. la Facultatea Teoretică și coordonează ansamblul Bigg Dimm’a Band.
Sudden Collapse reprezintă un mozaic al căderilor… descompunere și regenerare. Alert, ritmic, energic – fragmente cadențiale în care fiecare instrument locuiește într-un spațiu sonor propriu. Mai apoi coabitează în același spațiu sonor. Semne încrustate în scoarța partiturii, urme pe suprafața sonoră. Arid, colțuros, angular…împletit cu irizații subtile, sonorități delicate…Proces și stază, cartografierea căderii!!! (sursă text: Tiberiu Herdlicska)
Cornel Țăranu – Sonata Sempre Ostinato I pentru saxofon sopran
Interpret: drd. Palkó Csanád
Cornel Țăranu (20 iunie 1934 – 18 iunie 2023, Cluj-Napoca) a studiat compoziția cu Sigismund Toduță la Conservatorul (astăzi, Academia) de Muzică din Cluj (în perioada 1951-1957). Între 1966-1967 a studiat la Conservatorul din Paris, cu Nadia Boulanger și Olivier Messiaen, iar apoi, în 1968-1969 a continuat studiile la Darmstadt în Germania cu György Ligeti, Bruno Maderna și Christoph Caskel.
În 1968 a înființat la Cluj ansamblul „Ars Nova“. În anul 1970 și-a început cariera ca asistent, continuând gradele universitare, iar în anul 1990 a devenit profesor de compoziție la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima“ din Cluj-Napoca.
A susținut cursuri în Germania, Israel, Elveția și Statele Unite ale Americii. În 1995 a înființat Festivalul „Cluj Modern“.
Preocupările pentru creația lui George Enescu s-au concretizat în teza de doctorat, cu titlul Enescu în conștiința prezentului, precum și prin finalizarea, potrivit schițelor originale, a unor lucrări enesciene neterminate: Simfonia nr. 5 (părțile I și IV), Caprice roumain pentru vioară și orchestră, poemul vocal-simfonic Strigoii-pentru soprană, tenor, bariton, cor și orchestră – pe versurile lui Mihai Eminescu.
A obținut Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, 1972, 1978, 1981, 1982, 2001 și a fost câștigătorul primei ediții a Premiilor Naționale pentru Arte, la categoria „Muzică“, pentru opera Oreste – Oedipe, 2008.
De asemenea, a primit distincția de Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor din Franța (Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres), 2002 și Ordinul „Meritul Cultural“, în grad de Ofițer, 2004. A fost membru corespondent al Academiei Române din 1993 și membru titular din 2012. (sursă text https://acad.ro/acad_membri/membri/Taranu_Cornel.html)
Sonata Sempre Ostinato I pentru saxofon sopran solo, compusă în anul 1986, constituie prima lucrare a autorului destinată acestui instrument. Compoziția este dedicată prietenului său apropiat, reputatului saxofonist de talie internațională Daniel Kientzy, prezent constant pe scenele muzicale din România. Relația de colaborare și prietenie dintre cei doi a generat ulterior un corpus semnificativ de lucrări pentru saxofon solo și cu acompaniament orchestral semnate de Țăranu.
Lucrarea este monopartită și se întemeiază pe arhetipul formei clasice de sonată, în care principiul repetiției funcționează ca element organizatoric esențial. Textura densă și complexă, alături de o exploatare rafinată a specificului timbral al saxofonului, sunt realizate prin utilizarea sistematică a tehnicilor moderne de emisie și articulație. (sursă text: Palkó Csanád)
Ciprian Gabriel Pop – Nox pentru vioară și elemente electroacustice
Interpreți: Vlad Răceu-vioară și Ciprian Gabriel Pop-elemente electroacustice
Ciprian Gabriel Pop este conferențiar universitar doctor la Academia Națională de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, director al Departamentului de Învățământ la Distanță și cu Frecvență Redusă și director al Editurii MediaMusica în aceeași instituție. Este membru în Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România și membru în proiecte științifice și de creație cu tematică muzicală și a tehnologiilor informației și comunicării, naționale și internaționale. Activitatea de creație (cuprinzând aproape toate genurile muzicale) a fost premiată atât aici, în țară (Premiul UCMR – filiala Cluj – 2006, premiul Muzeului G. Enescu la festivalul George Enescu – 2009) cât și în străinătate (Concursul Internațional Reinl Stiftung din Viena – 2008). Pe lângă lucrările muzicale, a publicat o serie de articole științifice, atât în domeniul muzical cât și în domeniul integrării tehnologiilor informatice în domeniul muzical.
Lucrarea Nox explorează într-un mod subiectiv atmosfera sumbră a nopții, în care lumina e doar o promisiune care abia pâlpâie. Partitura viorii, uzând în prima secțiune aproape exclusiv de registrul grav devine purtătoarea unei tensiuni continue, echilibrând modurile de atac tradiționale cu tehnicile extinse ce fragmentează discursul și îl transformă într-o materie sonoră instabilă.
Elementele electroacustice – texturi și prelucrări ale sunetului original al viorii – nu oferă răspunsuri sau puncte de sprijin, ci amplifică senzația de secret, conturând un spațiu auditiv în care frica nu se materializează niciodată pe deplin obiectiv ci există doar ca și construct al imaginației.
Dialog continuu între organic și electronic, Nox propune o introspecție sonoră în care ascultătorul e invitat să traverseze teritoriul fragil și tensionat al fricii nopții, unde liniile melodice dispar și reapar ca reflecții ale umbrelor imaginației. (sursă text: Ciprian Gabriel Pop)
Șerban Marcu – Acuarele pentru clarinet și pian
Interpreți: Aurelian Băcan-clarinet și Gáspár Veress-pian
Șerban Marcu s-a născut la Brașov în anul 1977 și a urmat cursurile Liceului de Artă din localitate. Este admis în anul 1996 la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, la secția Compoziție, la clasa compozitorului Cornel Țăranu. A absolvit în anul 2001, rămânând cadru didactic în instituția mai sus menționată, în cadrul Departamentului de Compoziție muzicală și Dirijat, la disciplinele Armonie, Contrapunct, Aranjament coral și Compoziție. Creația sa cuprinde lieduri, lucrări instrumentale (Narcis pentru flaut solo, Mirror Spiders și Fifths and Drifts pentru pian), lucrări camerale (ThReeILLS pentru violă, corn și trombon, Necântec pentru fagot și cvintet de coarde, Toccata impaziente pentru vioară, clarinet și pian etc.), lucrări corale (Imnul Heruvic, Tânguiri, Tatăl nostru, Pajul Cupidon), o operă (Lecția), două balete (Arahneea și orfeuridice) și poemul pentru orchestră Acteon. A compus muzică pentru scurtmetraje mute în cadrul Festivalului InnerSound: Sanctuary (2013), ÎnCerc (2014) și Mannetjes (2016). Muzica sa este prezentă în stagiunile clujene și în festivalurile importante din țară: Săptămâna Internațională a Muzicii Noi (București), Meridian (București, Cluj), Festivalul Muzicii Românești (Iași) etc.
În lucrarea Acuarele pentru clarinet și pian, autorul realizează o muzică repetitivă, hipnotică, lipsită de „evenimente” în sens muzical, de rupturi sau contraste. Compozitorul încearcă să îl atragă pe ascultător într-o stare de transă, de reverie, de ascultare semiconștientă, semi activă. Sunetele ireal de lungi ale clarinetului se împletesc cu figurațiile pianului, care parcurg un proces evolutiv discret, creând un fundal sonor plutitor, acvatic. De asemenea, lucrarea prezintă o doză semnificativă de aleatorism, un aspect de asemenea foarte rar în creația lui Șerban Marcu, folosit aici în ideea de a exploata sensibilitatea și intuiția celor doi interpreți, Aurelian Băcan și Gáspár Veress, care sunt și compozitori foarte valoroși. (sursă text: Șerban Marcu)
Áron Török-Gyurkó – Drift pentru corn, trombon, percuție și contrabas (2023)
Interpreți: Gabriel Cupșa-corn, Leonard Neamț-Gilovan-trombon, Emil Simion-percuție, György Róbert-contrabas
Áron Török-Gyurkó este compozitor și cadru didactic al Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Și-a aprofundat studiile superioare de compoziție în cadrul aceleași instituții, sub îndrumarea profesorilor Péter Szeghő, Adrian Pop și Cornel Ţăranu, respectiv la Academia de Muzică „Franz Liszt” din Budapesta în clasa compozitorului László Tihanyi. Între timp a participat la masterclass-uri susținute de compozitori ca Tristan Murail, Péter Eötvös, Allain Gaussin, Matthias Pintscher, Yann Robin, Hèctor Parra ș.a. A obținut titlul de doctor în muzică cu teza intitulată Micro morfologia discursului muzical, o cercetare care abordează principiile micro structurale de construcție interioară a sonorităților compozite. Această preocupare pentru detaliul timbral disecat cu interes anatomic reprezintă o constantă în compozițiile sale care apar din ce în ce mai frecvent pe scenele festivalurilor și concertelor de muzică nouă ale țării.
Lucrarea Drift, concepută pentru corn, trombon, percuție și contrabas, explorează interacțiunea dintre comportamentul timbral-gestual al instrumentelor, componente individuale și cel al ansamblului ca mecanism sonor global. Discursul muzical evidențiază diverse caracteristici sonore ale instrumentelor, unele convenționale, iar altele derivate, implicând deseori micro detalii de conturare sonoră cu intenția de a realiza procese interioare de transformare timbrală.
Pe de o altă parte, se pot observa pe parcursul discursului muzical și caracteristici sonore interferențiate, cu interschimbarea comportamentelor sonore ale instrumentelor. Aceste materiale sonore deseori fuzionează în sonorități compozite de ansamblu, conduse și transformate de diferite tendințe de expresie globale (sursă text: Áron Török-Gyurkó).
Tudor Feraru – con sequenza pentru clarinet, vioară și pian
Interpreți: Zoltan Reman-clarinet, Melinda Beres-vioară, Tudor Feraru-pian
Tudor Feraru este autor de lucrări instrumentale, camerale, orchestrale, vocale, corale, electroacustice și de muzică de film. În prezent este conferențiar universitar la Academia Națională de Muzică „G. Dima” din Cluj-Napoca. A absolvit specializările Compoziție și Dirijat orchestră la această instituție, iar ulterior a finalizat un masterat în compoziție la Western University, precum și un doctorat în arta muzicală la University of British Columbia, ambele în Canada. La revenirea sa în țară, a urmat un stagiu de cercetare post-doctorală la Universitatea Națională de Muzică din București.
Numeroase lucrări ale sale au fost interpretate și imprimate în Europa și în America de Nord, unele dintre ele fiind publicate de edituri muzicale din România, Germania și Elveția. Dintre compozițiile sale substanțiale merită menționate Concertul pentru pian și orchestră, opera de cameră Profesorul de pian și poemul coregrafic Lira lui Orfeu.
Pe lângă distincțiile obținute în străinătate, Tudor Feraru a câștigat câteva premii la concursuri naționale de compoziție. Activează ocazional ca pianist și ca dirijor și publică periodic studii de muzicologie în limbile română și engleză. Începând cu anul 2016, coordonează programul de studii în limba engleză la ANMGD. Este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, al cărei Premiu l-a obținut în anul 2015.
Lucrarea con sequenza, datată 2022, reprezintă o continuare și amplificare a unui proiect anterior dedicat aceleiași combinații instrumentale, materializat prin piesa miniaturală con tenerezza. Compoziția se conturează în principal prin textură și prin rezonanța unor plaje armonice stagnante, care se metamorfozează lent. Piesa propune ca discurs un perpetuum sonor, care s-ar preta asocierii cu o succesiune de imagini fantastice, cu lumea basmului, cu atemporalitatea. (sursă text: Tudor Feraru)
Adrian Pop – Insomnia 2 pentru flaut, pian și percuție
Interpreți: Bálint János-flaut, Eva Butean-pian, Emil Simion-percuție
„Întâlnirea mea cu muzica lui Adrian Pop a fost o adevărată descoperire: o găsesc proaspătă și plină de virtuozitate, deosebit de idiomatică, simplă și în același timp sofisticată. Demonstrează măiestrie în arta compoziției și impresionează prin modul în care explorează regiuni ale sufletului arar cartografiate”. Astfel se exprima în 2007 marele compozitor maghiar György Kurtág despre compozitorul român.
Născut la Cluj în anul 1951, compozitorul Adrian Pop s-a format sub îndrumarea succesivă a tatălui său, reputatul dirijor de cor şi profesor Dorin Pop, apoi a studiat compoziția la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj între 1970 și 1976 cu maeștrii Sigismund Toduță și Cornel Țăranu.
Afirmarea sa în calitate de compozitor în context național și internațional s-a produs la sfârșitul anilor ’70, prin lucrări simfonice şi corale ce au dobândit un durabil succes. Creațiile sale au fost distinse de-a lungul timpului cu numeroase premii, atât în România cât și în străinătate.
A ocupat funcțiile de director al Filarmonicii de Stat „Transilvania” și de rector al Academiei Naționale de Muzică ”Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca.
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural acordat de Președintele României și este Cavaler al „Ordre des Arts et des Lettres”, acordat de Ministerul Culturii din Franța.
Insomnia 2 (2021) pentru flaut, pian și percuție este dedicată Trioului Contraste. Lucrarea a luat naștere în cadrul unui proiect inițiat de compozitoarea Violeta Dinescu și muzicologul Michael Heinemann, a cărui temă era realizarea de variațiuni libere pornind de la una sau alta dintre cele 30 de variațiuni ale ciclului Aria con Variazioni pentru clavecin (mai cunoscut drept Goldberg-Varitionen ) de Johann Sebastian Bach.
”Povestea acestui ciclu, legată de insomniile contelui Kaiserling (a căror „cură” o constituia ascultarea, ore în șir, a muzicii de clavecin cântate în camera alăturată de tânărul virtuoz Goldberg, aflat în slujba contelui) este cea care determină proiecția sonoră a piesei. M-am oprit asupra uneia dintre variațiunile mele preferate, cea de a patra, pe care am așezat-o ca preambul, instrumentată pentru cele trei instrumente din formula trioului Contraste: flaut, pian, percuție. Insomnia propriu-zisă urmează acestui preambul.
Procedeele folosite în dezvoltarea discursului „insomniac” sunt structurile ostinato alternate cu evocări tematice scurte, evidente sau voalate, suprafețe sonore incerte (glissandi, ecouri), deschideri ocazionale spre improvizație”. (sursă text: Adrian Pop)
