M-am întors la Electric Castle după 9 ani, cred că ultima oară am fost în 2016, la ediția cu cea mai mare furtună din ultimii 20 de ani din județul Cluj, ediție care a dus la branduirea festivalului ca „ăla unde plouă”, festivalul pelerinelor și al cizmelor de cauciuc dar cu o comunitate fidelă, în ciuda intemperiilor. Atunci a fost ediția în care au urcat pe scenă pentru prima oara Bring me the Horizon, parcă. Îmi amintesc că furtuna a debutat chiar la finalul showului rockerilor britanici de la Enter Shikari, cum s-a terminat am și tulit-o cu mașina din parcare și am…scăpat.
2. Ediția 2025 m-a atras ca line-up și mi-am cumpărat abonament să văd trupele rock/gothic/metal. Și mai ales pe Queens of the Stone Age, de care, spre rușinea mea, fiind altă generație, nu știam mai nimic. I-am ascultat, nu îmi plac, am fost la ei la concert dar la un moment dat am plecat. Nu mă prinde muzica lor e basta. Dar, în schimb, am asistat la excepționalul loc de concerte live care este Hangar, la două showuri impecabile (Iris au avut și ei un show de succes în ziua 0, dar l-am văzut online de acasă). Britanicii gothici de la The Sisters of Mercy și progresivii metal norvegieni de la Leprous „au rupt” în fața unui Hangar plin ochi.
3. Justin Timberlake a fost o necunoscută pentru mine până ce a fost anunțat cap de afiș. Apoi m-am pus pe tube și am ascultat și mi-au intrat melodii ce le știam de la radio și petreceri, ba una e și preferata mea, ”Cant stop de feeling”. Pe scurt a avut un show, cum se zice la fotbal, fără vînă, fără nerv, dar măcar a adresat cuvinte frumoase excepționalilor fani ai săi care l-au așteptat ore în șir în ploaia enervantă. Showul a fost bun, deh, e America, dar cei care l-au mai văzut anul ăsta în turneul lui mi-au spus că a fost mai slabca restul.
4. Am stat 5 ore în trafic, joi!. Am plecat la 18.15 din Cluj cinci oameni si am parcat la 23.15. Asta e o problemă pe care, atunci când plouă și ai un headliner puternic și vine țara ba și străinătatea să ți-l vadă, nu știu cum poate să fie rezolvată situația organizatoric. Drumul de doar 17 kilometri a fost un coșmar și dacă nu aveam fane „electrice” de dus aș fi renunțat, m-aș fi întors. Dar măcar a meritat pentru The Sisters of Mercy!
5. Cel mai frumos lucru la Electric sunt…două: festivalul e superb, activările sponsorilor, scenele, atmosfera e una de mare bucurie. Și spectacolul uman este senzațional, outfiturile femeilor sunt spectaculoase, peste tot e o amestecătură superbă de fani electro, rockeri, tineri de generație Z, millennials, sunt și din generația X, ca mine, ba am văzut chiar și… boomeri. Organizarea este bună în fest. Cireașa de pe tort este atmosfera din sat, de bâlci, unde terasele sunt luate cu asalt iar localnicii se bucură că fac un ban bun. Peste tot e așa o bucurie că ești la Castelul Electric, oamenii sunt fericiți, până la urma asta contează, nu?
PS
Ultimele două zile se anunță atractive și ele, cu artiști tari. Duminică merg la Shaggy.
