Pentru regimul comunist, construirea marilor platforme industriale la Cluj-Napoca constituia, fără îndoială, o etapă a programului de dezvoltare regională, dar și o provocare identitară, care viza spargerea imaginii etnice și intelectuale a orașului. În anii ’70, asistăm la expansiunea fizică a orașului și la o creștere demografică explozivă, o dată cu venirea muncitorilor care au adus Clujului, între anii 1966 și 1989, un spor de circa 150.000 de locuitori. Spațiile industriale apărute în nordul orașului au fost însoțite de apariția cartierelor de locuințe în diferite alte zone. Așa s-au născut, în ordine, cartierele Grigorescu, Gheorgheni, Mănăștur, Mărăști, Aurel Vlaicu și Zorilor. S-au aplicat proiecte-tip și, după 1963, s-a folosit execuția industrializată. Într-o primă fază s-a promovat urbanismul deschis, trecându-se ulterior la îndesirea blocurilor și reducerea la minimum a dotărilor necesare locuirii. În această a doua etapă, s-au ridicat mii de apartamente, blocuri construite pe toate spațiile rămase libere sau prevăzute inițial pentru parcări, zone verzi ori locuri de joacă pentru copii. Mai mult decât atât, interpretarea normelor de construcție s-a făcut la limita transgresării lor. Exista bunăoară o normă conform căreia un apartament trebuia să conțină cel puțin o baie, o bucătărie și o cameră de locuit, pe o suprafață de minimum 14 metri pătrați. În această logică, în care numărul de apartamente conta cel mai mult, au apărut mii de apartamente de 14,05 metri pătrați.
Construirea cartierului Mănăștur
În transformarea sa în „dormitor” muncitoresc, situat la distanță de uzine și de centrul orașului, începând din anii ’70, Mănășturul a fost scena acțiunilor de urbanizare etatistă, stopate în 1989, odată cu căderea regimului comunist. Alături de vechii locuitori, cei ale căror case fuseseră demolate și care au fost repartizați în apartamentele nou construite, dar și cei ale căror gospodării scăpaseră demolării și care continuau să aibă „o viață rurală printre blocuri”, noul cartier a început să adăpostească și familii de muncitori, oameni din satele din jurul Clujului sau din Moldova, atrași de posibilitatea angajării și creșterii standardului de viață.
Noul cartier de locuințe din Mănășturul perioadei comuniste s-a născut pe planșetă în mai multe etape, între anii 1965 și 1977, iar execuția propriu zisă a început să se deruleze din 1971 și a continuat până în preajma anului 1989. De fapt, la 29 decembrie 1970, s-a înfipt prima cazma în pământ și, numai în câteva săptămâni, s-a prefigurat șantierul noului cartier. Apoi, în primăvară și vară, s-au înălțat practic unul după altul blocurile de 4 și 10 etaje.
Repartizarea primelor apartamente în Mănăștur
Apartamentele din blocuri erau repartizate fie direct persoanelor a căror casă fusese demolată, fie celor care lucrau în întreprinderile orașului (atribuirea lor făcându-se conform lungilor liste de așteptare gestionate de comitetele de partid ale întreprinderilor sau de către sindicat, fiecare întreprindere dispunând de un anumit număr de blocuri), fie celor de pe listele primăriei (cei care lucrau în alte instituții decât cele productive). O parte foarte redusă a fondului de locuințe era destinată proprietății personale, la care aveau acces doar foarte puțini dintre locuitorii cartierului. Cea mai mare parte a apartamentelor construite în Mănăștur erau proprietate de stat și, în general, ele erau repartizate prin intermediul întreprinderilor din oraș.
Distribuirea primelor locuințe în noul cartier de blocuri ce se prefigura în Mănăștur a început la 1 decembrie 1971. Atunci s-au predat proprietarilor primele apartamente din blocul F-4, bloc de patru etaje, cu apartamente confort II.
Încă de dimineață, viitorii proprietari s-au adunat în fața blocului. Comisia de predare a locuințelor și reprezentanți ai diverselor instituții interesate, împreună cu comisia temporară a viitorilor proprietari au inspectat locuințele, au fost preluate spațiile comune. Noii proprietari au intrat și ei în apartamente pentru a le vedea. Acestea erau deja încălzite, dar iluminatul depindea încă de procurarea contoarelor de curent și încheierea formalităților. Apartamentele nu erau dotate cu cadă de baie, nici dușuri, care trebuiau instalate de proprietari.
După distribuirea celor 40 de locuințe ale blocului F-4, predarea noilor apartamente finalizate a continuat cu cele din blocurile P-2, D-12, F-5 și A-7 din Mănăștur și, astfel, în câteva zile, aproape 300 de proprietari aveau să se mute cu familiile lor în primele locuințe ale noului cartier.
Bibliografie
- Dominique Belkis, Gabriela Coman, Corina Sîrbu, Gabriel Troc, Construirea urbană, socială și simbolică a cartierului Mănăștur, în „Idea artă + societate”, 15-16, 2003, la https://idea.ro/revista/ro/article/W_QHhREAABU3b49a/construirea-urbana-sociala-si-simbolica-a-cartierului-manastur
- Cluj-Napoca un oraș în mișcare. Kolozsvár, egy mozgásban lévő város. Cluj-Napoca a Changing City, Vasile Mitrea, I. Maxim Danciu, Ștefan Socaciu (coord.), Cluj-Napoca, Tribuna 2009, p. 15-16.
- Születésnap a…Monostori negyedben, în „Igazság”, Anul XXXII, nr. 306, p. 5.
- A.Gy., Kolozsvár, Monostori negyed: Költöznek az első lakók, în „Igazság”, Anul XXXIII, nr. 286, p. 1.
SURSA: Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj-Napoca
