Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga”, în parteneriat cu Institutul de Istorie Orală al Facultății de Istorie și Filosofie, marchează cei 35 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989 prin organizarea unei ample serii de evenimente dedicate acestui moment crucial din istoria recentă a României, care merită abordat dintr-o perspectivă istorică riguroasă.
În acest context, în data de 16 decembrie 2024, a avut loc lansarea volumului „N-am nimic de ascuns. Sibiu, Decembrie 1989” (Editura Argonaut, 2024), semnat de col. (r) Aurel Dragomir, fost comandant al Școlii Militare de Ofițeri Activi „Nicolae Bălcescu” și al garnizoanei militare Sibiu în decembrie 1989. A prezentat dr. Adrian Boda, care a subliniat că este carte de autor, un autor care își asumă întru totul conținul, contribuția editurii fiind rezumată doar suportul de redactare tehnică actualizată (aranjare în pagină, note, paranteze etc). Lângă autorul Aurel Dragomir, s-a aflat general-maior dr. (r) Ioan Manci si directorul BCU, istoricul Valentin Orga.
Evenimentul s-a desfășurat în Sala de conferințe „Ion Mușlea” a bibliotecii, reunind personalități academice, istorici, participanți la Revoluție, cadre militare în rezervă, jurnaliști și cititori pasionați de istorie contemporană. Cu un așa public pestriț lansarea nu putea fi decât una animată. Aurel Dragomir are propriul adevăr. Spune răspicat că anchetele pe care le-au făcut procurorii nu sunt bune de nimic, procurorul Dan Voinea „ar trebui pus la zid. La zid, nu în altă parte” și nici ceilalți nu sunt mai de ispravă. În schimb a rămas cu un cult pentru generalii armatei române predecembriste: Vasile Milea, Ștefan Gușe, Ioan Olteanu, Nicolae Militaru, Ioan Hortopan, Nicolae Militaru. A fost promovat în ierarhia militară, spune domnia sa, pentru că era subțire și avea nume de român. Cum decretează: „Că revoluțiile nu se anchetează, revoluțiile doar se discută, revoluțiile nu au un singur adevăr”. Doar domnul Dragomir are. La întrebarea cine a tras în prima victimă de la Sibiu a scăpat mult peste limitele minimei politeți: „Dracu!!!”, iar pe regizorul Tudor Giurgiu, realizatorul filmului Libertate despre evenimentele de la Sibiu al căror actor principal a fost, e supărat foc: „Altul care a mințit”. Publicul l-a asaltat cu întrebări, discuțiile au scos la iveală aspecte bizare din timpul revoluției: că foști secretari județeni ai PCR au fost în unele cazuri escortați în garnizoanele județene ca să fie la adăpost de mânia populației, că ordinul cu indicativul Radu cel Frumos, așa-zisul semnal pentru înarmarea militarilor cu muniție de război și trecerea la alarmă parțială de luptă nu a fost chiar așa clar și a fost interpretat diferit în mai multe unități militare, dintre care unele au înțeles că toată desfășurarea de forțe trebuia să se facă în interiorul unității, nu să iasă pe stradă. S-a insinuat că teroriștii au fost Securitatea și Miliția, așa că un domn care a mărturisit că tocmai el este cel care a pornit cu mașina de la Timișoara spre Cluj, în 17 decembrie, cu pastorul reformat Laszlo Tokes, de lângă casa căruia a început revoluția la Timișoara, dar s-a dus până la urmă cu el undeva în Sălaj, ține să nege vehement teoria teroriștilor ca securiști și milțieni. O afirmație a mai răsunat din gura fermului domn Dragomir: „Soția și copiii mei erau în Sibiu, iar eu am tras acolo”. Plat, sec. Cartea lansată este desigur un document despre spiritul cazon, despre comunism, despre relațiile de putere din armată, despre cum și-a gândit strategia un comandant de unitate în Decembrie 89, despre anchetele încâlcite care au urmat. Altfel, a fost pomenit numele unei singure victime. Pentru toate celelalte 99 care au fost împușcate, când s-a deschis focul la Sibiu, spunem noi: În veci, pomenirea lor.
