Centrul Ratiu pentru Democratie va invita vineri, 13 mai, la conferinta dedicata centenarului miscarii Dada – “Romanii in avangarda artistica a secolului XX – 100 de ani de dadaism”, sustinuta de Petre Raileanu, eseist, publicist, traducator si critic literar, laureat al bursei Sarane Alexandrian pentru creatie de avangarda.
Evenimentul are loc in Sala de Conferinte a CRD (Turda, Piata 1 Decembrie 1918, nr. 1) incepand cu ora 14.00.
Conferinta dedicata centenarului DADA are in centrul sau prezentele romanesti la renumitul Cabaret Voltaire din Zurich, clubul unde avangarda si-a gasit locul si spatiul de desfasurare si exprimare: Marcel Iancu/Janco, Arthur Segal si Constatin Brancusi.
Scrierile, faptele si gesturile lui Tristan Tzara, lider al miscarii Dada, au suscitat pe buna dreptate o impresionanta bibliografie internationala. Alti doi artisti nascuti in Romania au avut parte de un tratament mult mai discret. E vorba de pictorii Marcel Iancu si Arthur Segal.Invitat de Tristan Tzara, Brancusi intra si el in „galaxia Dada” in 1920, pozitie deplin justificata de unele din lucrarile sale din epoca, ilustrand cele mai noi cautari formale.
Marcel Iancu (1895, Bucuresti – 1984, Tel Aviv) participa la aventura Dada pe timpul existentei Cabaretului Voltaire si dupa. A fost prezent la toate manifestatiile, din prima seara a Cabaretului Voltaire, ca si Tzara, pana la sfarsitul aventurii dadaiste pe pamant elvetian, in 1919, cand pleaca in Franta, urmat la scurt timp de Tzara.
Marcel Iancu a contribuit prin creatia plastica – desene, gravuri, tablouri, masti, costume, obiecte, ilustratii de carte, afise – la constituirea identitatii vizuale a Dada.
Arthur Segal (la nastere Aron Sigalu, 1875, Iasi – 1944 Londra). Refugiat in timpul razboiului in Elvetia, participa din prima seara la Cabaret Voltaire. Este prezent cu gravuri in revistele Cabaret Voltaire, Dada 3 si Der Zeltweg si la expozitiile Galeriei Dada alaturi ceilalti artisti aderenti sau apropiati ai miscarii Dada.
Elaboreaza teoria echivalentei, o expunere a principiilor sale estetice din perspectiva unei etici umanist-egalitariste, in care razbat optiunile socialiste din tinerete. Ideile sale nu raman fara ecou in mediile dadaiste, iar realizarile plastice ale lui Segal sunt parte din marea campanie de reformare a limbajelor artistice reprezentata de Dada si de celelalte avangarde de la inceputul secolului XX.
Constantin Brancusi (1876, Pestisani -1957, Paris), solicitat de Tzara sa intre in antologia DADAGLOBE, nu numai ca accepta si trimite trei clisee reprezentand doua din operele sale, dar si creioneaza o serie de note, ca pe o profesiune de credinta dadaista.
Brancusi este un om al timpului sau, interesat de tot si la curent cu ce se intampla in lumea artelor. Parcursul sau il intersecteaza o vreme si coincide cu acela al aventurii dadaiste, in care sunt angajati si unii din apropiatii sai din acel moment (1920): Tristan Tzara, Marcel Duchamp, Francis Picabia.
