Invitatul Librăriei Cărturești, în această lună, în cadrul seriei de întâlniri intitulate ,,Ce mai faci, scriitorule? a fost irlandezul Philip Ó Ceallaigh. Acesta le-a vorbit, joi, clujenilor despre literatură, traduceri, dar și istoria României în perioada comunismului, într-un dialog cu Bogdan Odăgescu.
Stabilit de cincisprezece ani în România, Philip Ó Ceallaigh este autorul a trei cărți, ,,Însemnări dintr‑un bordel turcesc, cu care a câștigat Premiul Rooney pentru Literatură Irlandeză, culegerea de povestiri, ,,Și dulce e lumina, publicată la prestigioasa Editură Penguin și romanul ,,Şi te trezeşti râzând, apărut în traducere românească în 2012.
Numit singurul irlandez care a muncit ilegal pe un şantier din România, acesta este cunoscut pentru traducerea recentă a unei cărți a lui Mihail Sebastian. Volumul ʺFor Two Thousand Yearsʺ (,,De două mii de ani) a avut succes mai ales în spaţiul anglo-saxon, aducându-i scriitorului o meritată glorie postumă prin faptul că a devenit primul autor român publicat în colecția Modern Classics a Editurii Penguin.
În ceea ce privește traducerea cărții lui Mihail Sebastian, precum și importanța acesteia în prezent, Philip Ó Ceallaigh a afirmat: ,, Am citit cartea prima dată în 2005, din întâmplare, cineva mi-a dat-o. Nu știam atunci nimic despre Mihail Sebastian; acum știu toate povestirile despre perioada interbelică, despre ce rol a avut. E un roman sub formă de jurnal care are foarte multe date biografice. Am găsit atrăgător ceva foarte specific, cum vedea acest om lumea, era o dorință de a fi onest și de a nu ascunde nimic, de a înregistra tot ce era în jurul lui.
Philip Ó Ceallaigh la Cărtureşti
Scriitorul irlandez s-a axat și pe ceea ce a însemnat comunismul, fâcând referire în special la Holocaust și la problemele legate de evrei.
,,Suntem obișnuiți să înțelegem Holocaustul prin cultura populară în care vedem scene de cruzime, înțelegem ura, înțelegem aspectul emoțional, dar suntem mai puțini atenți la partea rațională. Toți intelectualii din anii ‘30 aveau aceeași optică asupra lumii, asupra națiunii, idei despre rase, obsesia pentru minorități a adăugat acesta.
Jurnalul lui Mihail Sebastian, explicații pentru degringolada din România de azi
Traducătorul irlandez a mai vorbit și despre relevanța cărții în societatea contemporană. De asemenea, Philip Ó Ceallaigh consideră că modul în care se raportează generațiile care au crescut în comunism la perioada de dinaintea instaurării regimului e diferit față de perspectiva celor care nu au trăit efectiv sub dictatură.
,,Cred că peisajul românesc s-a schimbat mult în ultimii 20 de ani. E un schimb de generații. Cred că generația care a crescut sub comunism și fost educată sub acest regim era șocată de ce a fost înainte pentru că a fost idealizat și e prea mult pentru societate. În anii ‘90 era o perioadă de haos în mai multe planuri, oamenii erau foarte dezorientați. (…) Un reper stabil era atunci naționalismul. Comunismul a fost extrem de naționalist în România. Dacă nu poți să vezi că a fost frumos înainte de comunism, unde mai e țara asta despre care auzim? Nu e în prezent, nu e în trecutul recent, poate nu a existat niciodată, a mărturisit el.
Autorul a adus în atenția celor prezenți și cea mai recentă traducere a sa, care urmează să fie publicată în vara acestui an. Este vorba despre romanul ,,Soldații. Poveste din Ferentari, scris de Adrian Schiop, care a obținut premiul ,,Cea mai bună carte a anului, la secțiunea Beletristică, acordat în cadrul Galei Industriei de Carte din România, în 2014. Referitor la traducerea în limba engleză a acestui roman, scriitorul a mărturisit că este destul de greu să realizezi o traducere exactă întrucât stilul autorului român este destul de argotic. Acesta este de părere că cel care citește nu trebuie să fie mereu conștient că ceea ce lecturează este o traducere, ci trebuie să se piardă în povestire și să nu fie ,,prea conștient la nivel reflectiv.
În finalul întâlnirii cu publicul clujean, Philip Ó Ceallaigh a vorbit și despre ce scriitori l-au inspirat de-a lungul timpului și despre importanța acestora în definitivarea stilului unui autor.
„La Hemingway am găsit ceva stilistic, Charles Bukowski m-a inspirat pentru că a scris despre teme foarte simple legate de viața cotidiană. (…) La Céline era un fel de antagonism cu întreaga lume. Fiecare m-a inspirat într-un fel, eram într-o perioadă când îmi căutam stilul. Când începi să scrii, nu vine de la sine, trebuie să faci foarte multe experimente până găsești ce funcționează pentru tine, a remarcat acesta.
Scriitorul irlandez a mai mărturisit că lucrează acum la un volum de non-ficțiune al cărui subiect este războiul, cu precădere Holocaustul și lumea evreiască în Europa de Est, o carte despre cum amintim sau nu istoria. Mai mult, acesta a răspuns întrebărilor publicului referitoare la călătoriile sale în diferite țări, dar și la motivația acestuia de a scrie în continuare.
Text și foto: Manuela Moroșanu, studentă la Jurnalism, anul I, UBB
