EXCLUSIV. Siteul Clujul Cultural a intrat în posesia documentelor oficiale ale moștenitoarelor testamentare ala Roșcăi Paraschiva, cea care a deschis proces și a câștigat procesul cu Muzeul de Artă. Ele sunt Ion-Eugenia Lucia din București, Lavu-Maria Magdalena din Cluj-Napoca și Maria Grozea din Sibiu, succesoare legale a decedatei Roșca Paraschiva din Săliște, județul Sibiu, cea care a câștigat definitiv procesul pentru 3/4 din Palatul Banffy (din clădire și teren aferent) care găzduiește Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instituție din subordinea Consiliului Județean. Roșca Paraschiva este moștenitoarea legată a lui Roșca Nicolae, care ar fi fost moștenitor al testamentului lui Dionisie Banffy. Povestea juridică e foarte complicată, cu Dionisie Banffy care s-ar fi împrumutat de la negustorul Nicoale Roșca din Sălicea cu bani pentru jocuri de noroc, apoi nu a mai putut restituie suma si a dat cotă parte din palat ș.a m.d. Pe de altă parte documente CNSAS atestă că Dionisie ar fi fost cu domiciliu obligatoriu la Cluj și nu ar fi putut participa la jocuri de noroc la Sibiu. Totul e foarte complicat și e și multă legendă la mijloc.
Cert e că cele trei doamne sunt succesori testamentari legali și s-au întăbulat în Cartea Funciară conform deciziei instanței. Apoi cele trei au notificat oficiul juridic al Consiliului Județean prin adresa nr. 29286 din 21 iulie 2022 prin care solicită, în temeiul Legii nr. 165/2013 o chirie Consiliului Județean ca să nu evacueze 3/4 din Muzeu.
Chiria este destul de mare pentru o instituție de stat.
Concret cele trei succesoare testamentare solicită într-o adresa intitulată ”Reglemantarea exploatării clădirii din Piața Unirii nr. 30” suma de 60.000 de euro/an adică 5000 euro/lună pentru partea lor din clădire și încă 37.000 de euro/an deci 3000 euro/lună pentru cota de teren deținută, adică un total de 8000 euro/lună!
Iată și pasajul din cererea lor:
Tișe acuză probleme de comunicare cu Muzeul
Președintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe, a declarat, vineri, referitor la retrocedare, că în urma Hotărârii de retrocedare din anul 2019, i s-a comunicat Muzeului de Artă, în calitate de deținator actual, să procedeze la predarea spațiilor respective pentru a putea încheia, ulterior, un contract de inchiriere cu proprietarul de drept stabilit de instanță scrie siteul generalist cluj24.ro.
”În septembrie 2022 s-a comunicat printr-o adresa muzeului pașii care trebuie urmati pentru incheierea contractului de inchiriere cu mostenitorii legali stabiliti de instanță, dar nu s-a primit niciun raspuns la solicitarile noastre din partea Muzeului de Arta. Fără aceste demersuri Cluj nu poate face alti pași. Există o deschidere a moștenitorilor de a încheia acest contract, doar să aibă cu cine”, a spus Tișe pentru Cluj24.
Poziția conducerii Muzeului
Conducerea Muzeului de Artă a trimis o lungă scrisoare către conducerea Consiliul Județean ca răspuns. O redăm:
”Muzeul de Artă din Cluj are ca sediu clădirea Palatului Bánffy (în întregime) încă din anii fondării sale, mai precis din 1956. În consecință, de aproape șapte decenii, organizarea Muzeului a avut loc ținându-se seama tocmai de configurația arhitecturală, calitatea imobilului de „monument istoric” categoria I, bogăția patrimoniului artistic deținut (actualmente aprox. 16.000 opere de artă din toate genurile, de la pictură și sculptură până la grafică și țesătură), precum și valoarea inestimabilă din punct de vedere istoric. (Cele mai vechi opere de artă datează din veacul XIV, cu alte cuvinte încă dinainte de fondarea țărilor române extracarpatice).
Cu alte cuvinte, de la întemeierea Muzeului și până astăzi, inventarul patrimoniului artistic și istoric a sporit de aproape patru ori. În consecință, la întreaga suprafață actuală a Palatului Bánffy, folosită în totalitate ca Muzeu de Artă, ar mai fi nevoie de cel puțin alte 5-600 m2, necesari îndeosebi conservării conform legislației actuale. De altfel, acest obiectiv este vizat și prin preconizatele lucrări de restaurare a edificiului, care intenționează să valorifice spațiile pivnițelor și o parte din masardă.
Așadar, nu există spațiu din interiorul Palatului Bánffy care – la rigoare, pentru economiile preconizate de Consiliul Județean – ar putea fi excedentar.
De altfel, Consiliul Județean, prin serviciile lui tehnice specializate, poate veni la fața locului pentru a se convinge de cele spuse mai sus sau de a face propuneri de restrângere, asumându-și printr-un document oficial această reducere spațială. Numai că în acest caz, atragem atenția consiliului județean supra legislației ce trebuie respectate pentru protejarea patrimoniului național, din care – minimal – menționăm acum doar: Legea Muzeelor, ……
Totodată, după cum lesne vă imaginați, Consiliul Județean, prin managementul stabilit la nivelul Muzeului de Artă, are obligația de a asigura protecția și siguranța patrimoniului, atât prin măsuri de protecția contra incendiilor, conservarea în condiții specifice a obiectelor de artă (de la temperatură și umiditate până la spațiul depozitării), cât și prin (dar mai ales) măsuri antiefracție. Or, în ultimii ani, CJ a investit enorm în cele două categorii ce presupun protecția și paza patrimoniului național, în bună parte aflat și în categoria „Tezaur”. Dovadă stă faptul că absolut toate controalele de la PCI, MAI, audit, curtea de conturi etc nu au avut obiecții sau motive de sistarea activității, la ora actuală Muzeul de Artă fiind în posesia tuturor autorizațiilor necesare de funcționare.
Din această ultimă perspectivă, atragem atenția Consiliului Județean că un condominiu al Muzeului de Artă cu o altă entitate (mai ales privată) este aproape imposibil de imaginat: clădirea este un patrulater cu o unică intrare dinspre Piața Unirii; edificiul este un monument istoric categoria I, asupra căruia nu se pot face intervenții fără aprobări speciale și costisitoare de la Comisia Monumentelor Istorice; statul român, prin Consiliul Județean, a făcut de-a lungul vremii investiții financiare deosebite pentru conservarea clădirii și funcționalizarea ca Muzeu (de la sisteme anti-incendiu până la sisteme antifurt complexe, supraveghere video și alarme audio cetralizate, toate acestea trebuind a fi refăcute într-un nou context de proprietari).
De aceea s-ar și pune, la repezeală câteva întrebări: cum va putea fi organizată protecția obiectivului și a patrimoniului în contextul prezenței unui alt coproprietar, respectându-se normele legislațiilor în vigoare (nu uitați că avem obligația pazei înarmate, iar obiectivul este vizitat aproape zilnic de organele de control ale Poliției, cu semnalările de rigoare prin procese verbale)? Cum se vor împărți responsabilitățile în eventualitatea unor incidente sau evenimente deosebite (de la inundații până la incendii și riscul prezenței unor persoane cu porniri potențial infracționale)? Vom asigura noi și paza proprietăților private? Cum poate fi imaginată păstrarea condițiilor de temperatură constantă pentru patrimoniul cultural în condițiile în care centrala văd că apare și ca parte a noilor proprietari, deși a fost construită și echipată de Consiliul Județean?
Atrag însă atenția Consiliului Județean și asupra altor soluții: cumpărarea cotei de edificiu aflat în posesia altcuiva, dislocarea Muzeului de Artă într-un alt imobil mult mai adaptat ideii moderne de Muzeu (și lăsarea noilor proprietari să gestioneze acest monument categoria I) sau, prin declarații publice, să reducă drastic activitatea Muzeului, îngrijindu-se doar de protejarea patrimoniului-tezar artistic, anulând toate beneficiile – măcar simbolice – de până acum, de la numărul imens de vizitatori, factorul important de educație artistică și muzeală printre tineri etc, și până la pozițiile importante ocupate în ghidurile Michelin!
În încheiere, regret neputința departamentului juridic al Consiliului Județean de a fi gestionat în interesul statului român un proces atât de important și având la îndemână documente sau căi juridice care nu ne-ar fi adus în această situație. Nutresc însă speranța ca în viitor să se facă lumină și – mai ales – dreptate.”.
Documentul e semnat de istoricul Lucian Nastasă-Kovacs, director al Muzeului.
Palatul Banffy care adăposteşte Muzeul de Artă din Cluj-Napoca a fost construit între anii 1774 şi 1785. Clădirea a fost reşedinţa guvernatorului Transilvaniei, contele Banffy Gyorgy şi este unul dintre cele mai importante edificii baroce din Clujul secolului XVIII, operă a arhitectului german Johann Eberhard Blaumann. Pe frontispiciul rococo apare blazonul familiei Banffy şi statui ale unor zeităţi ca Marte, Apollo, Diana, Perseu, Minerva şi Hercule. Din 1956, palatul adăposteşte Muzeul Naţional de Artă, cu un patrimoniu de pictură, grafică şi artă decorativă de mii de lucrări.
Citește și:
