Muzeul de Artă Cluj-Napoca vă invită să vizitați, în perioada 15 iulie – 9 august 2026, expoziția de pictură „39 + 1” a artistului Madarassy György Tamás. V
ernisajul va avea loc miercuri, 15 iulie 2026, de la ora 18:00.
Despre artist
Madarassy György Tamás s-a născut în Baia Mare, la 25 august 1947. A urmat cursurile Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, unde a studiat, în perioada 1968–1974, sub îndrumarea profesorului Gábor Miklóssy. Între anii 1974 și 1988, a organizat mai multe expoziții personale la Baia Mare și a participat constant la expoziții organizate atât în România, cât și în străinătate. Printre orașele unde expozițiile au fost prezentate publicului larg se numără București (1977), Satu Mare (1980), Cluj-Napoca (1981), Budapesta (2003), Nyíregyháza (1989, 2004, 2006), Soporon (1998), Kecskemét (1994), Heringen (1995), Braunfels (2002), Rovigó (1993) etc. Cele trei decenii de după terminarea studiilor au reprezentat un drum al consacrării și recunoașterii talentelor sale artistice, respectiv a modului de exprimare. Între anii 1974 și 1978 a predat la Cavnic, iar în perioada 1978–1988 la Liceul de Industrie Textilă din Baia Mare. În anul 1988 s-a stabilit în Ungaria, iar între 1990 și 2010 a fost profesor de pictură la Liceul de Artă din Nyíregyháza. În cadrul acestei instituții, între 2008 și 2010, a ocupat funcția de șef al catedrei de Arte Plastice.
“Expoziția organizată la Muzeul de Artă din Cluj reunește o selecție reprezentativă de lucrări care sintetizează direcțiile esențiale ale creației lui Madarassy, oferind publicului posibilitatea de a urmări evoluția unui demers artistic coerent, matur și profund personal. Ansamblul expozițional evidențiază un univers plastic construit sub semnul expresiei individuale și al autenticității mesajului artistic, în care fiecare lucrare devine rezultatul unei permanente meditații asupra raportului dintre formă, culoare și materie. Dincolo de diversitatea tematică, operele sunt unite de aceeași viziune artistică, recognoscibilă atât prin limbajul plastic, cât și prin sensibilitatea cu care artistul interpretează realitatea. Pictura lui Madarassy se dezvoltă printr-un proces de acumulare și sedimentare vizuală, în care suprafața compozițională este construită succesiv, prin suprapuneri de culoare, intervenții grafice și texturi care conferă imaginii o densitate expresivă remarcabilă. Linia nu are rol descriptiv și nu subordonează culoarea, ci intră într-un dialog permanent cu aceasta, completând structura imaginii și amplificând tensiunea internă a compoziției. Materia picturală capătă astfel autonomie și devine un limbaj în sine, capabil să transmită emoție și să genereze multiple niveluri de interpretare. În aceste lucrări, abstractul și figurativul nu se exclud, ci coexistă într-un echilibru subtil, rezultând într-un limbaj plastic de o mare libertate expresivă. Formele recognoscibile apar adesea fragmentate, sugerate sau dizolvate în câmpuri cromatice ample, devenind repere simbolice mai degrabă decât reprezentări descriptive. Imaginea nu reproduce fidel realitatea, ci o reconstruiește prin filtrul memoriei, al experienței și al sensibilității artistului. Această permanentă oscilație între concret și abstract conferă picturii o dimensiune poetică și meditativă, în care privitorul este invitat să participe activ la procesul de descifrare a sensurilor. Unitatea stilistică a întregii creații se manifestă prin rigoarea construcției compoziționale și prin echilibrul dintre spontaneitatea gestului pictural și controlul riguros al structurii. Gestul liber, aparent instinctiv, este întotdeauna susținut de o gândire plastică profundă, iar culoarea devine principalul vehicul al expresiei artistice. Paleta cromatică, uneori intensă și contrastantă, alteori subtil armonizată, nu urmărește efecte decorative, ci construiește stări afective și spații de reflecție. Lumina pare să se nască din interiorul materiei picturale, conferind suprafeței o vibrație continuă și o prezență aproape tactilă. Ansamblul lucrărilor relevă un artist aflat la deplina maturitate a expresiei sale, cu o identitate vizuală solidă și ușor recognoscibilă. Pictura sa nu caută seducția imediată a privitorului și nici efectul spectaculos al imaginii, ci propune o experiență contemplativă, bazată pe dialogul dintre memorie, sensibilitate și simbol. Fiecare lucrare devine un spațiu al reflecției, în care timpul, natura, existența și actul creației sunt reinterpretate prin intermediul limbajului plastic. Din perspectivă stilistică, creația lui Madarassy poate fi înscrisă în aria neoexpresionismului liric, fără a putea fi redusă exclusiv la această orientare. Ea integrează influențe ale expresionismului abstract european și ale abstracției lirice, pe care artistul le asimilează într-o formulă personală, lipsită de orice manierism. Materia picturală, gestul, memoria vizuală și ritmul interior al compoziției dobândesc o importanță mai mare decât reprezentarea mimetică a realității. În acest context, figura umană, obiectele sau elementele naturale nu constituie scopuri în sine, ci devin semne și simboluri ale unei realități interioare, purtătoare de semnificații existențiale. Opera lui Madarassy demonstrează că pictura rămâne un spațiu privilegiat al libertății creatoare, capabil să transfigureze experiența cotidiană într-un limbaj universal al emoției și al cunoașterii. În fața acestor lucrări, privitorul nu este doar un spectator, ci un participant la un dialog deschis cu imaginea, în care memoria, imaginația și sensibilitatea personală completează sensurile propuse de artist. Tocmai această deschidere interpretativă și această autenticitate a expresiei conferă creației sale valoare și actualitate, plasând-o printre demersurile artistice relevante ale picturii contemporane de sorginte central-europeană.” explică curatorul Attila Iakob.
“Gânduri despre artă. Cândva, în vara anilor 1953–1954 (aveam 6–7 ani), mă plimbam cu părinții mei prin Baia Mare, spre Parcul Municipal. Pe Câmpul Mănăstirii (Klastromrét) stătea un domn pe un scăunel, în fața unui șevalet ciudat. Era András Mikola, renumitul pictor. Părinții mei îl cunoșteau. Ne-am apropiat în liniște și atunci am văzut pentru prima dată o «minune»: un tablou colorat, plin de expresivitate. Am plecat mai departe în tăcere și i-am întrebat pe părinții mei: Cine este acel domn și ce face? Mi-au răspuns: Este pictor. Ce înseamnă pictor? am întrebat eu. Mi-au explicat ceea ce tocmai văzusem. Știam cine este un tâmplar, un profesor, un funcționar și așa mai departe, dar cine este un pictor? Și de ce face asta? Știi, copilul meu, din același motiv pentru care și noi avem tablouri în locuința noastră. Erau tablouri de Ferenc Gál. Aceasta este meseria artistului; din asta trăiește, la fel ca orice alt om care muncește. Primește bani pentru munca lui. Câțiva ani mai târziu, în 1957–1958, ieșeam de la ora de religie din Biserica Mare din Piața Cinterem. La poalele treptelor stătea Oszkár Nagy și picta Turnul Ștefan. Băieții care erau cu mine au început, ca de obicei, să joace fotbal. Eu m-am așezat liniștit lângă domnul Oszkár și l-am privit cum picta. Când băieții au terminat jocul, mi-am luat rămas-bun și am pornit spre casă. În vara anului 1958 m-am înscris la școala elementară de artă, înființată chiar atunci, condusă de doamna Kati Vida, iar profesorul nostru era tânărul Gyula Dudás. Așa a început totul. În 1961 am fost admis la Liceul de Artă din Cluj, apoi am urmat Facultatea de Pictură a Universității „Ion Andreescu”, unde am studiat sub îndrumarea maestrului Gábor Miklóssy. În 1974 am absolvit și m-am întors acasă, la Baia Mare, unde am rămas până în 1988. În acel an ne-am mutat, împreună cu soția și fiica noastră, în Ungaria, la Nyíregyháza. Între timp, din 1954 trecuse deja multă vreme. Astăzi încerc să răspund la întrebările pe care mi le puneam atunci:
Ce este arta? Cine este artistul? De-a lungul deceniilor s-au petrecut multe schimbări: s-a schimbat sistemul politic, s-au schimbat țările. Însă arta a rămas ceea ce trebuie să fie: un mod de a răspunde lumii prin propriile sale mijloace specifice. Oamenii talentați reacționează cu sensibilitate la viața din locul în care trăiesc, fie prin artele plastice, literatură, muzică, dans sau alte forme de expresie. Arta poate deveni valoroasă doar atunci când este sinceră. Nu copiază și nu plagiază, ci exprimă o viziune asupra lumii prin sensibilitate, talent și o gândire profund umanistă. Ceea ce vedem cu ochii, ceea ce auzim cu urechile și ceea ce transformăm în imagini, sunete sau texte scrise, la nivel artistic – aceasta este arta.” (Tamás György Madarassy)
