Pe stradă spui că pare la fel ca oricare altă persoană care trece grăbită prin Cluj-Napoca, dar pe scenă însumează ani de migală, organizare şi o poftă sinceră de joacă. Delia Gavlițchi are 41 de ani. Studiile i-au pornit traseul aparent surprinzător: a urmat Facultatea de Geografie din Cluj, unde a intrat în trupa de teatru a facultăţii, coordonată de profesorul de actorie Filip Odangiu. Din acea trupă de amatori a facultății , jumătate au decis să îşi schimbe direcţia către a doua facultate. Ea a fost singura care a ales regia.
Cum a devenit regizoare
Delia povesteşte: nu a fost un „moment” brusc, ci un proces. În anul IV la Geografie a înţeles că vrea regie; mai târziu, după ce a absolvit Facultatea de Teatru si Film din Cluj-Napoca, secția regie, şi a lucrat la Teatrul de Păpuși ,,Puck”, a demisionat dintr-un post de regizoare tehnic şi a început să vadă spectacole de animaţie cu păpuşi care i-au mişcat ceva interior. Jucăuşa latură a teatrului, ludicul, i-a rămas esenţială: „asta e ceva ce nu vreau să pierd indiferent de vârstă”, spune. Apoi a decis că vrea să facă mai mult teatru de animaţie.
De ce regie?
Alegerea a fost şi una practică: Delia se regăseşte în spiritul liber, în rolul de organizator, manager. Pentru ea, regia înseamnă management de oameni, resurse, idei. Iubeşte procesul detaliat: statul la repetiţii, căutatul nuanţelor mici, întoarcerea problemelor pe toate părţile până când echipa găseşte calea.
Obstacole şi prejudecăţi
Drumul nu a fost lin. Îşi aminteşte un prim an de facultate în care profesoara Mona Marian le spunea că meseria e „pentru bărbaţi”, misogină, şi că dacă vor să devină regizoare trebuie „să se transforme în bărbaţi”. Delia nu crede asta, dar recunoaşte că e mult mai greu pentru o femeie: „Mi s-a spus pe scenă că nu sunt regizoare pentru că nu înjur şi nu vorbesc agresiv.” Lipsa suportului a fost resimţită din mai multe direcţii : logistică slabă, repetiţii la ore târzii (până la 3-4 dimineaţa), interdicţii venite din partea unor profesori de actorie pentru ca actorii să repete alături de ei. Iar când termini facultatea intri într-o societate a consumului în care, ca artist, multe uşi ţi se închid. Soluţia Deliei: şi-a creat locul în loc să se aşeze pe ceva preexistent.
Despre meseria de regizoare
În şcoală i s-a spus mereu că regia înseamnă să ai un plan bine stabilit, să fii şef. Acum descoperă o altă faţetă: «regizorul – lider de idei», care ştie să adune background-ul imaginar al echipei şi să integreze opiniile şi universurile personale ale colaboratorilor în propriul concept. Crede că produsul cultural iese mai bun când reuşeşti să iei ce e valoros din ideile celor din jur şi să le ancorezi în viziunea ta. E o muncă minuţioasă ,mult mai complexă decât îi fuseseră prezentate în facultate — însă e şi ceea ce o atrage: munca la „scara mică” a scenei, detaliile, jocul cu actorii.
Când vorbeşti cu ea rămâi cu impresia că regia, pentru Delia Gavlițchi, nu e un loc unde te instalezi ca pe un tron, ci un laborator: organizat, agitat, ludic şi mereu în căutare. A creat şi continuă să-şi creeze propriul loc în lumea teatrală din Cluj, pentru că, spune ea, „nu m-am dus să mă aşez pe ceva preexistent , mi-am făcut loc”. Și în acel loc, joaca a devenit profesie, iar profesia o formă de libertate.
Foto: Vlad Ursu (premiera spectacolului caNON la Magic Puppet)
Text de Alisia Vinta, student, an 1, jurnalism, FSPAC, UBB
