Mircea Florian: Da,am concertat și la TIFF, la Arkhai Park din satul Vlaha, unde mi-a plăcut enorm, e o atmosferă extraordinară în acel loc, cu acele sculpturi al lui Enor Ciupe Bartha, e așa o senzație de artă bună. M-am simțit excelent. Și deseară aici (marți adică) la UBB…
Sunteți apreciat la Cluj…
Mă bucur că sunt chemat în țară să concertez. Oricând pot eu o să cânt în România, am proiecte aici, cu Subcarpați și alți artiști. Sunt deschis, eu mereu am experimentat…scena muzicală e dinamică în Ro. Clujul e în pol-position
Se știe asta, sunteți un nume mare în zona experimentală, cine nu știe de Florian din Transilvania…. Și totuși, acum la 71 de ani, dacă ne uităm în urmă, nu ași mai cauționat regimul comunist, ați părăsit România, ceaușismul târziu. De ce, cum s-a întâmplat?
Nu am mai suportat opresiunea, îngrădirea. În ultimii ani ceaușiști era tot mai greu, generațiile de acum nu își dau seama, nu au trăit dictatura. Era irespirabil. Și am plecat cum am putut. Am reușit să ajung în SUA…
Cum a fost șocul acomodării cu o țară ca SUA?
La început bine, chiar bine. Am reușit și să expun (Mircea Florian e și artist plastic nr.) în zona New York-ului, apoi Los Angeles, dar apoi am simțit că nu mai rezonez cu SUA. Lipsa tradiției istorice m-a apăsat…cultural nu îmi plăcea…si m-am întors în ”bătrâna Europă”, în Germania. O decizie bună. După 1989 lucrez mult în România.
Credeți că Securitatea v-a urmărit? Mulți artiști și-au cerut la CNSAS dosarele…
Și eu m-am uitat. Da, m-au urmărit permanent. Dar am reușit să plec. Ce e ciudat că dosarele mele sunt incomplete, am găsit chestii la alti prieteni care si-au cerut dosarele, chestii care băteau cu ce lipsea din dosarele mele. Chestiuni ciudate… Oricum, nu mă mai uit în spate dar să știe tinerii din ce societate am scăpat eu…să aprecieze libertatea.

Mircea Florian (n. ,Satu Mare, România) este un muzician, solist vocal, instrumentist, compozitor și artist multimedia român, care este activ începând cu anii ’60.
Și-a început cariera cântând muzică folk, însă mai târziu a abordat muzica rock, muzica electronică și cea experimentală. Este cunoscut și sub pseudonimele: M.A.N., Florian din Transilvania, FloriMan, Tralalart.

Alt proiect reprezentativ pentru Mircea Florian este Florian din Transilvania, grup experimental ce îmbina într-un mod inedit muzica rock și muzica electronică. Cu Florian din Transilvania a susținut spectacole de teatru-rock în prima jumătate a anilor ’80 și a realizat albumul Tainicul vârtej, apărut în anul 1986 la Electrecord. În proiectul Florian din Transilvania a colaborat cu următorii muzicieni: Dan Cimpoeru, Horațiu Rad, Marius Vintilă, Doru Istudor „M.S.”, Valentin Andronescu, Dietrich Krauser, Doru Căplescu, Zsolt Kerestely, Mihaela Hoajă, Mircea Baniciu, Gabi Golescu, Adrian Fundescu.
Colaborează pe albumele Din nou împreună (lansat de grupul rock orădean Metropol în anul 1986) și SymPhoenix/Timișoara (realizat de Phoenix în 1992). În 2009 revine pe scenă în calitate de invitat în concertele celor de la Shukar Collective.
În data de 2 iunie 2011 Senatul Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad a hotărât să-i acorde titlul de „doctor honoris causa” și să-l includă astfel în corpul său academic.


