Patapievici a captivat la Cluj o sală arhiplină cu prelegerea despre sufletul creştin

Eseistul Horia-Roman Patapievici a susţinut marţi seara, în Audiorium Maximum al Universităţii Babeş-Bolyai, la invitaţia asociaţiei studenţeşti religioase Edictum Dei, conferinţa „Naşterea sufletului creştin – De la mintea lui Marcus Aurelius la sufletul lui Aurelius Augustinus”.

Patapievici a început prin a defini sufletul prin ochii unor anticreştini ca Nietzsche sau Voltaire şi a lui lucrare „Remarce asupra gândurilor lui Pascal” în care scriitorul francez se lăfăieşte cu Pascal şi care spune că vede sufletul ca pe o mare metropolă, populată cu o mulţime de oameni care sunt foarte diverşi, oameni care vor să trăiască mai bine, vor să fie fericiţi, care-şi câştigă agoniseala în moduri care niciodată nu au nevoie acea profunzime a sufletului pe care Pascal o consideră constitutivă omului.

Acesta menţionează şi viziunea lui Tertullian asupra sufletului, care spune că este „natural creştin” şi că există lucruri înnăscute, adânc sădite, constitutive sufletului aşa cum este el în mod natural, care nu pot fi în niciun fel smulse sau şterse.
Patapievici a continuat  prin a compara două lucrări ce fac referire la suflet, scrise de Marcus Aurelius şi Aurelius Augustinus, nu înainte de a le explica spectatorilor ce înţelegeau prin „suflet” marii filozofi ai lumii,  Homer, Platon sau Pitagora.

„În viziunea lui Homer, sufletele, pentru a activa câteva din facultăţile pe care oamenii le au — facultatea de a gândi, facultatea de a se raporta la timp — au nevoie de o forţă foarte materială care aduce vitalitatea vieţii, iar aceasta este sângele. Pentru Homer aceste facultăţi nu fac parte din suflet, dar sunt în om, ceea ce înseamnă că sufletul nu este încă unificat„, spune Patapievici.

Platon afirmă un tip de existenţă a sufletului după moarte, caracterizat prin ruperea uniunii dintre trup şi suflet, respectiv eliberarea din puşcăria corpului a sufletului care merge într-o zonă non materială, pur intelectuală, în sensul că poate fi văzută numai de intelect, care este zona ideilor şi se identifică cu zona zeilor superiori.
Discuţia aduce în vizor şi preocuparea sufletească în raport cu ceilalţi şi felul în care ne raportăm la omul din faţa noastră.

„Comerţul cu oamenii este piatra de poticnire pentru suflet şi aici trebuie introdusă disciplina în raport cu semenii care întreţin viciile din noi şi semenii noştri care întreţin părţile bune din noi. Dacă reuşim să-i eliminăm pe cei care ne încurajează viciile, rămânem cu cei care ne încurajează virtuţiile. Ne putem lăsa influenţaţi de cei care practică binele, astfel încât să ne epuizăm complet în ea? Răspunsul este nu”.

În acest context, un cuvânt special îl are Marcus Aurelius despre relaţia privilegiată cu semenii care se exprimă în raportul dintre maestru şi discipol, adică prietenia filozofică ce stă în centrul preocupării sufleteşti a stoicului.
Patapievici a continuat prin a analiza patru elemente prin prisma credinţelor lui Marcus Augustus şi anume privirea din cer, acceptarea destinului, timpul şi moartea.
Despre acceptarea destinului el ne spune că dacă facem distincţia stoică fundamentală între lucrurile care depind de tine şi pot fi schimbate şi cele care nu depind de tine şi nu pot fi schimbate, deschidem poarta înţelepciunii, deoarece lăsăm complet deoparte lucrurile care nu depind de noi şi ne ocupăm numai de lucrurile care depind de noi, iar acestea sunt toate de natură sufletească. Practic asta a făcut timp de zece ani Marcus Aurelius.

„Dacă te lupţi cu faptul că te-ai născut în secolul XX, că eşti născut într-o anumită ţară, că te-ai nascut în interiorul unei religii, că ai 75 de kilograme şi nu 65, sunt două posibilităţi: unul este să adopţi calea lui Michael Jackson. Prin chirurgia modernă mori la 50 de ani garantat pentru că totul curge pe tine după ce vei fi încercat să-ţi modifici datele biologice. Soluţia bună este să acceptăm lucrurile aşa cum sunt ele”, spune scriitorul.

Elementul timpului este analizat mergând pe ideea că trebuie să aprofundăm faptul că suntem doar prezent, şi nu trebuie să ne lăsăm prinşi în trecut şi nici confiscaţi de utopia viitorului. Trebuie să facem cu prezentul nostru tot ceea ce putem face în mod rezonabil cu prezentul.
Înţelepciunea lui Marcus Aurelius este sintetizată prin sufletul lui care se străduieşte să fie cât mai impersonal şi vrea să fie impresonal pentru că are această concepţie filozofică şi religioasă că particularul şi individualul este un accident, că ceea ce contează este generalitatea impersonalului, şi că după ce ne-am luptat să ţinem în frâu patimile, virtutea, să ne indentificăm cu legea cosmică, obţinem uniunea sufletului cu divinitatea.

„Ceea ce obţii este să treci partea divină din tine, care reprezintă partea cea mai înalta a sufletului intelectual, spre partea divină din cosmos. Adică, de fapt, să pui în contact lucrurile care au fost separate prin persoană ta unică şi irepetabilă — pentru că în fond tu ai fost motivul pentru care cele două divinităţi, cea aflată în tine şi cea din cosmos, au fost separate. Spre asta tinde toată înţelepciunea lui Marcus Aurelius”.

Horia-Roman Patapievici, născut pe 18 martie 1957 la București, este un scriitor, fizician, filosof și eseist român contemporan. A absolvit Universitatea din București, Facultatea de Fizică în 1981, obținând ulterior masteratul cu un studiu despre lasere. Patapievici a fost producător TV a două spectacole pentru TVR Cultural: „Idei în libertate” (2002-2005) care a primit Premiul Consiliului Național al Audiovizualului, CNA, pentru cea mai bună emisiune culturală a anului 2003 si Marele Premiu al Asociației profesioniștilor de televiziune, APTR, 2004, si „Înapoi la argument” (2006). Prezența lui Horia-Roman Patapievici în spațiul public românesc de după 1989 a stîrnit uimire, curiozitate, admirație – și numeroase polemici. În timp ce pentru unii scrierile lui H.-R. Patapievici au cel mai adesea aerul unor sentințe, pentru alții scrierile lui H.-R. Patapievici au fost și rămân repere ale gândirii democratice romanești, analize percutante și riguroase ale patologiilor comuniste și post-comuniste.