Comedia de lungmetraj românească ”Teambuilding”, lansată în septembrie 2022 în cinematografe, și care a atins deja 1 milion de spectatori, cei mai mulți la un film autohton din 1990, a fost postată de Netflix România la început de ianurie 2023 și iscă polemici de proporții pe siteurile de specialitate, de știri, dar mai ales pe Facebook și Instagram.
Filmul reprezintă un ”mișto” la adresa relațiilor dintre angajații unei corporații, se vrea o critică lejeră a corporatismului dar a iscat reacții extreme și a împărțit în două Facebook-ul. Reacțiile au venit doar după ce a intrat pe Netflix, până atunci el având un succes de public extraordinar în cinematografe.
A costat 800.000 de lei și până în prezent a trecut de incasări de …5 milioane de euro!. A fost produs de o casă privată, a vloggerului Matei Dima aka Bromania, fără finanțare publică. Dima a mai produs peliculele „5gang: Un altfel de Crăciun“ și „Miami Bici“. Scenarist este Alex Coteț, trecut pe generic și în calitate de co-regizor, împreună cu Matei Dima și cu ”Micutzu” Cosmin Nedelcu (stand-up comediant renumit). Toți sunt jucători importanți în online, își cunosc foarte bine comunitățile.
De la Cluj-Napoca una din cele mai dure critici a venit de la profesorul de cinema, universitarul Doru Pop. Acesta, în siteul generalist Cluj24.ro este de părere că ”… întreaga poveste este plină de tembelisme și ne dăm seama destul de repede că ingredientul principal al umorului din acest film este „umorul de Coteț”. De la bun început dialogurile sunt aiurea astfel când Emil/ Dima se întâlnește cu un cerșetor în fața clădirii firmei, cerșetor care arată de parcă ar fi Gavroche la vârsta crizei maturității, acesta îi cere un leu, iar Dima îl întreabă „Ai Revolut?”.
Probabil că jumătate dintre spectatorii „Tembeling” (sic!) au izbucnit în râs, pentru că privitorii noștri sunt la fel de deștepți ca și scenaristul care a scris și „Miami Bici”. După vreo 15-20 de minute „scenaristul” nostru se plictisește să mai dezvolte intrigă sau să construiască personaje, așa că introduce o lungă scenă, însoțită de un desen explicit, despre p..lă, despre mijlocului p..lii și, desigur, despre pi…dă. Când sunt întrebați care este misiunea firmei, angajații strigă veseli: este „să f… clientul”, iar angajații sunt pielea p…lii”. Textul lui Pop poate fi citit AICI
Cristian Tudor Popescu, critic de film, atacă dur pelicula lui Dima, Coteț și Nedelcu:
””S-a râs la Teambuilding. Sunt întrebat de ce nu spun nimic de filmul românesc Teambuilding. Mai ales că scriu alții despre el pe net și pretind că aș fi scris eu. Există un răspuns: l-am văzut până la jumătate, acasă, pe computer, și a trebuit să mă opresc pentru că se umpluse încăperea de maimuțe antropoide care râdeau. Nu de film, râdeau de mine. Dacă aș și scrie ceva, orice, despre Teambuilding, cred că primatele ar începe să mă scuipe. Ce ziceți, am pierdut mult că nu l-am văzut pe tot?”, a scris cel supranumit CTP-ul.
Unul din cei mai importanți critici de film actuali, universitarul Andrei Gorzo a publicat pe blog o cronică nuanțată, așa cum sunt majoritatea textelor acestuia:
”Teambuilding are un număr de replici citabile („Eu am rată la casă. La mașină. La câine”, spune cineva din Cluj). Și, cu toate că în ansamblu e primitiv și/sau cras-comercial, are câteva incursiuni în zone de post-ironie și de atât-de-uncool-încât-e-cool – mă gândesc la părțile cu Cosmin „Micutzu” Nedelcu (pe al cărui personaj îl cheamă Horia Brenciu, motiv pentru care o viață întreagă s-a simțit blestemat, umilit etc.) și la cameo-ul adevăratului Brenciu. (În general, Micutzu proiectează o persona mai hip decât filmul din jurul lui.) Regret faptul că e un film atât de puțin preocupat de finețurile construcției audiovizuale a povestirii cinematografice, încât rasolește complet secvența partidei de paintball – nu se înțelege nimic din desfășurarea în spațiu a celor două echipe, din eventualele lor strategii, etc.; e un dezastru. Dar, oricât aș regreta un lucru sau altul, nu regret cele două ore petrecute la această comedie”. Textul complet e AICI.
Și regizorul Tudor Giurgiu, președintele fondator al Festivalului de film Transilvania (TIFF) a reacționat pe contul său de facebook:
”Un prieten mă somează amical să-mi clarific poziția: pro sau contra Teambuilding. Pare o situație fără ieșire, efectiv nu am de ales. Io cred că e de bine. E moment istoric – după aproape 30 de ani, un film românesc face 1 milion de spectatori plătitori la cinema. Aici ar trebui să se termine orice discuție. Matei Dima, Cosmin Nedelcu, Alex Cotet și toti cei din echipa lor și-au propus să facă un film de public, să dea o lovitură de box-office, apelând la tot arsenalul de rigoare al genului. Cine minimizează sau ia în bășcălie efortul de a pune cap la cap un astfel de proiect (nu mai zic de riscurile financiare, banii fiind privați) se descalifică din start. Sunt ani de zile de lucru, de căutat formule, de încercat marea cu sarea. Boom-ul ăsta nu a apărut de nicăieri. E f. bine că avem și filme comerciale de succes, după cum e de apreciat că filmele românești de autor continuă să fie căutate și vândute pe plan internațional. România era cam singura țară din regiune unde filmele autohtone se regăseau rar în clasamentele de final de an și diversitatea de genuri sau de conținut era non-existentă. Altfel, gusturile nu se discută, există telecomandă dacă vreți să schimbați canalul (sau filmul). Platformele de streaming, de la cele mari până la boutique-ul nostru de la TIFF Unlimited, au o ofertă generoasă pentru toate gusturile. Zău că nu văd unde e problema… PS Da, ar fi tare de tot dacă următoarele filme comerciale ar propune povești tot mai bine închegate, mizanscene și filmări mai deștepte care să iasă din zona care funcționează pe YT. Mai e de lucru, asta e clar.”, e de părere Giurgiu.
