INTERVIU Solista de jazz Elena Mîndru: Publicul doreşte să vadă şi produse autohtone, şi jazz în româneşte

Esenţial Interviu Muzica

Un artist de jazz, cu feeling şi multă sensibilitate artistică este clujeanca Elena Mîndru. Unul din produsele certe ale Şcolii clujene de jazz, a Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”, solista  Elena Mîndru, acum stabilită în Finlanda, a revenit la Cluj pentru două concerte, cu trupa ei Elena Mîndru Finnection. Unul intitulat „Simfonic meet jazz”, la Auditorium Maximum, sold out,  şi unul pe…plaja din cartierul Grigorescu, unde a concertat în cadrul proiectului Cluj Never Sleeps din cadrul Cluj, Capitală Europeană a Tineretului 2015. A cântat de pe ultimul ei album, Evening în Romania, îl găsiţi la Cărtureşti sau Librarium Universităţii.

Am discutat cu artista clujeancă despre jazz, Cluj, dspre muzică, festivaluri, despre Finlanda şi România, despre muzică. Un interviu care a curs uşor, Elena Mîndru fiind genul de om care nu se sfieşte să spună lucrurilor pe nume. Ce a ieşit, citiţi mai jos!

Clujulcultural.ro: Elena Mîndru, cum e să faci un doctorat în jazz în Finlanda? Cum ţi se pare Clujul din punct de vedere jazzistic, există un vibe de jazz în Cluj? La tine la concerte a venit public mereu…alte concerte sunt cu jumate sala plină…

Elena Mîndru: Hai să o luăm de la macro la micro. Acum locuiesc în Finlanda, stau cu soţul meu, fac un doctorat în jazz. Mereu când vin în Cluj sunt impresionată că aici mereu se întâmplă ceva, mă refer la evenimente culturale, Clujul şi România au evoluat foarte foarte mult în ultimii 4-5 ani,  e o diferenţă foarte mare faţă de acum 10 ani, de exemplu. Îmi dau seama că e o diferenţă foarte mare pe care lumea care locuieşte aici nu îşi dă seama de ea. Eu de afară văd altcumva, uneori se vede mai vine de afară o situaţie de cât dinăuntru, oricât de paradoxal ar părea. Aici lumea este interesată de evenimente culturale şi dacă acum vin 100 sau 300 de oameni la un concert de jazz acum 10 ani poate nu erau nici aceia.

Clujulcultural.ro: Vorbim de jazz, totuşi, un gen de nişă…. Nu e o muzică foarte comestibilă, să îi zicem aşa…poate fi grea dar poate fi şi foarte atractivă…

Elena Mîndru: Acum există şi stereotipii. Depinde foarte mult de muzicianul care vine, depinde de ceea ce ascultă publicul şi de ce crede publicul despre jazz. Sunt oameni care nu ştiu că există jazz vocal, nici măcar de Ella Fitzgerald sau Louis Amstrong. N-au ascultat niciodată sau au ascultat şi nu s-au gândit că muzica respectivă se poate numi jazz, sau este jazz,  ceea ce este trist. Cred că publicul trebuie educat, inclusiv de noi, artiştii.

Clujulcultural.ro: Crezi că fenomentul Jazz in the Park, festival aflat la a treia ediţie, a adus aşa o recrudescenţă a acestui stil muzical, a atras publicul spre jazz?

Elena Mîndru: În legătură cu festivalurile de profil de la noi, se aduc de multe ori artişti care nu au nume. Se aduc artişti necunoscuţi, care nu au nici un nume în străinătate sau fără notorietate. Sunt promovaţi, lumea vine la concert şi rămâne cu un gust amar şi la un alt concert nu mai revine. Asta ţine mult de organizatorii de spectacole. Îmi pare rău dar nici la Jazz in the Park Cluj nu prea este… jazz. Chiar îmi pare rău să o spun, dar îmi asum când spun asta.

Mandru BUN
Elena Mîndru şi ultimul ei album, Evening in Romania – (c) clujulcultural.ro

Clujulcultural.ro: Tu cum ai reuşit să umpli sala, de exemplu la ultimul concert de la Auditorium Maximum intitulat „Simfonic meets Jazz” sau plaja de la Cluj Never Sleeps?

Elena Mîndru: Cred că publicul vrea şi produse autohtone, şi publicul vrea şi jazz în româneşte. Eu cânt şi în română şi în engleză. Pentru mine cel mai mult înseamnă să respect publicul. Eu nu spun că alţi artişti nu îi respectă dar pentru mine ideea de a respecta publicul şi de a-l face să se simtă important în concertul meu eu lucrul la care ţin foarte mult şi cred că de aceea publicul revine la concertele mele.

Clujulcultural.ro: Vezi Clujul într-o efervescenţă culturală?

Elena Mîndru: Da, au loc multe evenimente culturale, e drept, dar nu văd că ar fi acum o scenă de jazz foarte dezvoltată la Cluj. Şi în primul rând, asta pleacă nu de la public ci pleacă de la artişti.

Clujulcultural.ro: În Finlanda, unde locuieşti şi studiezi tu, cum se vede Clujul? Existăm acolo sau nu? Pentru că nici noi nu ştim prea multe despre Finlanda. Tu cum ai ajuns acolo să studiezi?

Elena Mîndru: Nu, din păcate nu prea se ştie nimic. Sunt stereotipii de ambele părţi, care nu se depăşesc uşor. În Finlanda lumea are impresia că în România sunt prea mulţi romi şi am întâlnit aici mulţi români care cred că finlandezii sunt…ruşi! Oameni care îi explică soţului meu că ei ştiu că sunt ruşi! Aşa cum cineva din Finlanda îmi explică că nu am cum să fiu româncă pentru că nu arăt ca o ţigancă!  Steoreotipii din acestea sunt de ambele părţi şi ar trebui să încercăm cu toţii să le depăşim, să aflăm lucruri unii despre alţii. Pentru clujeni Finlanda e ceva în nord, nici capitala nu e bine ştiută, e Helsinki sau Stockholm (Suedia n.n.) Pentru ei România, Bulgaria, Ungaria e cam acelaşi lucru. Nu putem să îi învinuim până ce nu cunoaştem şi noi mai multe de ambele părţi. Trebuie împreună un efort de cunoaştere. Cam asta e situaţia.

Legat de studiat eu am dorit mult să studiez jazz într-o ţară cu mare tradiţie în a preda jazz. Am aplicat în Olanda, Danemarca, există un renume foarte bun pentru predat jazz în şcolile scandinave, plus că învăţământul e gratuit. Am început un masterat în 2011, am plecat în Danemarca, am locuit acolo un jumătate de an, apoi în Suedia jumătate de an şi, în final, m-am stabilit în Finlanda. Am terminat masteratul, care stipula că trebuia câte un semestru să studiez în fiecare ţară scandinavă. Nu am mai ajuns în Norvegia din nişte motive obiective. Nu e uşor să tot te muţi dintr-o ţară în alta. Înseamnă să îşi muţi perna şi furculiţa! Am ales să rămân în Finlanda unde mi-am cunoscut şi soţul. Acum sunt doctorandă în anul 2 deja la Academia Sibelius. Vreau foarte mult să conectez Finlanda şi România, în cercurile de jazz din Finlanda lumea ştie de Cluj, de România. Exact cum aici se întâmplă aici multe evenimente şi festivaluri şi acolo se întâmplă la fel. Nu există din păcate un schimb cultural serios între România şi Finlanda, asta trebuie creat şi lucrez la asta. Nu e o prioritate pentru Finlanda să investească aici şi nici a României în Finlanda. Eu sunt în legătură cu cele două ambasade, discut frecvent, am pulsul luat, ştiu cum stă situaţia actuală. Poate în timp  lucrurile se vor mai îmbunătăţi cu implicare.

Clujulcultural.ro: O ultimă întrebare. Ce înseamnă acum Clujul pentru tine?

Elena Mîndru: Clujul e casa mea şi va fi întotdeanua casa mea. M-am născut în Cluj, am trait în Cluj, familia mea  e în Cluj. Înseamnă locul unde eu mă simt cel mai liberă, de peste tot. Nu pentru că aş fi avut constrângeri în altă parte ci atunci când vin la Cluj nu există ceva care să nu se poată rezolva, organiza, afla. Pentru că eu cunosc oameni, toată viaţa mea am fost aici. Clujul este acasă.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *